Viața ca o poezie

Goana După Bani

E totul în jurul meu atât de plictisitor
Multe persoane ce sunt doar de decor
O lume nebună, agitată, mult prea grăbită
În goana după bani, fericirea-i risipită

Alerg și eu non stop de câțiva ani buni
Mă întrec cu viața de luni până luni
Din cursa asta sper să n-ajung la nebuni
Rămân un foc viu când alții devin cărbuni

Tragem pentru lei de dimineață până seara
Uneori și noaptea, ne topim după ei ca ceara
Creștem focusați pe bani, e tot ce ne dorim
Plini de răutate-n suflet, iubire nu mai oferim

Fac bani, apoi beau de supărare că n-am bani
Așa de câțiva ani, făcând slalom printre jidani
Dimineața nu știu de mine și tot ajung la muncă
Nu de bună voie, din a banului veșnică poruncă

Cu capul după bani și cu gândul la femei
Caut un echilibru și să trec peste toți anii grei
Îmi doresc mai mult când alții vor doar puțin
Și reușesc cu tot haosul vieții să mă mențin

Dansez cu problemele, chiar dacă nu știu pașii
Pariez toți banii, sigur pe mine că am în mână așii
Dacă pierd tot, o iau de la capăt fără nicio ezitare
Viata nu mă pune-n genunchi, nici dacă cer iertare

Nu mi-am vândut sufletul diavolului, doar asa pare
Nu cred în entități divine, doar în mine am crezare
Suntem sclavii banilor, ne supunem zilnic negreșit
Și totuși când îi avem, sufletul tot nu este împlinit

Sunt un ambalaj frumos cu un mare gol pe interior
Cu mintea mereu călător, destinația o aleg ulterior
Îmi continui drumul, în cap mi se repetă întrebarea
Banii aduc fericirea și ne schimbă-n bine starea ?