Viața ca o poezie

Abis

Ne credem viteji, ne dăm soldați
Haos în cap, în suflet am furtună
Faci parte din mine, în piept bați
E prea frig aici, iar fulgeră și tună

Plouă, dar picăturile mă ocolesc
Arde sufletul, inima-i făcută scrum
Nici cu toată apa, văpaia n-o opresc
Și hoinăresc, te caut pe acest drum

Într-un vals interminabil al suflelor
Plimbăm trupurile noastre absente
Simțim doar gol în piept și ne e dor
Nu putem fugi de aceste sentimente

Stai în fața mea și timpul se oprește
Te simt în această intensă îmbrățisare
Atingeri după atingeri, tensiunea crește
Dar mă trezesc, mirajul frumos dispare

Un somn temeinic cu ochii deschiși
Te pot vedea din nou, dulce reverie
Noi, prizonieri în a viselor lume închiși
Nedespărțiți în această lungă călătorie