Viața ca o poezie

Pandemie De Primăvară

Orașu-i inflorit, miroase a primăvară
Însă tot mai putini oameni pe afară
Doar că nu de bunăvoie se stă-n case
Pur și simplu trăim vremuri periculoase

Soarele ne mângâie călduros chipul
Ne face să uităm ce ne-a adus timpul
Din păcate el o face printr-un geam
Liberi avantajul ăsta nu-l înțelegeam

Ne bem cafeaua în mâini cu mănuși
Ținem clienții afara la coadă pe la uși
Purtam măști, mai multe ca de obicei
Și să profitam de alții ne vin multe idei

Colaps financiar, economia se avariază
Populația întregii lumi, natural, se triază
Instinctul de supraviețuire se activează
În jungla de beton să fii mereu pe fază

Oamenii sunt mai răi acum unii cu alții
Cumpără tot, nu țin cont deloc de rații
În timp ce altul se uită trist la raftul gol
Și știe că nu are ce pune familiei în bol