Viața ca o poezie

Singur În Doi

E trecut de miezul nopții, că așa-mi place mie
Tu dormi de mult, că na, doar ce îți pasă ție
Eu cu ale mele gânduri, o nouă noapte în doi
Liniștea din jur mă apasă, în cap mare tărăboi

Că tot vorbeam de noapte în doi, ce mai e cu noi?
Dar ce să mai zic, nici ziua nu suntem amândoi
Teoretic împreună, practica în schimb ne omoară
Uităm de noi și suntem prinși cu ce ne înconjoară

Tu ai crezut în noi de la început, eu mai sceptic
Sunt obișnuit cu dramele, deja le trăiesc poetic
Nu am răbdare, nu am timp să aștept o veșnicie
Realitatea-i prea urâtă, eu îmi fac viata o fantezie

Mai absentă decât un elev care renunță la școală
Poate mi se pare mie și defapt situația-i normală
Cum poate am nevoie de tine, dar tu nu ești deloc
Și când am o stare proasta poezia e pe primul loc

Nu-mi place să insist, prefer sa nu vorbim mai bine
E mai ok decât să o facem sec, să nu vină de la sine
Suntem departe de ce ne doream și cum se face ?
În loc de un început roz, nouă ne merge ca pe ace

Nu are rost să căutăm vinovați, amândoi greșim
Vrem ca sufletele noastre răscolite să le regăsim 
Pentru asta trebuie să aruncăm trecutul la gunoi
Și așa o să trecem peste partea cu "singuri în doi"