Viața ca o poezie

Joc În Doi

Ne știam de 3 ani și abia acum ne-am cunoscut
Că până acum între noi mereu a existat un scut
Ne-am atras din priviri, fără sa fie nimic concret
Și după atâta timp nu a mai fost niciun secret

Eram sigur că te vreau și știu că și tu mă doreai
Se vedea cum îmi vorbeai, zâmbeai și ma priveai
Dar ceva ne-a făcut să batem mereu pasul pe loc
Și să nu mai găsim niciodată ieșirea din acest joc

Ne-am sorbit din priviri și ne-am apropiat mult
Și în sfârșit s-a întâmplat ce trebuia mai demult
Sărut după sărut s-a declanșat în noi pasiunea
Oboseala a dispărut, timpul si-a pierdut noțiunea

Orele au trecut ușor, de dimineață ne apropiam
Și noi mai aveam puțin și în mașină adormeam
Într-un final am reușit să plecam fiecare acasă
Și așa, dimineață, încheiam o seară frumoasă

Finalu-i deschis, nici acum nu știm ce va fi cu noi
Un joc în doi, în care ne amăgim frumos amândoi
O luptă fără de sfârșit, deja vu, sentimentul etern
Ca într-un film western, dar cu mult mai modern
Fără pistoale, ne întoarcem și tragem cu priviri
Până când o să ajungem să avem în doi amintiri