Prea multe versuri pe care nu le-am scris
Dar ție pot să-ți fac un poem de nedescris
Te sculptez din coasta mea, zi-mi Brâncuși
Și te îmbrac în epitete de pasiune condușiTe dezbrac de secrete, te sec de sentimente
Până dimineață ești acoperită-n complimente
Îți vorbesc în metafore, știu că o să le prinzi
Tu ești mult mai mult decât tot ce pretinziPentru mine ești o zeiță, tu ai ceva aparte
Ești așa de scumpă ca șeptarii la aparate
Te găsesc prea rar, dar te apreciez mai tare
Viața mea fără tine e ca mâncarea fără sareÎmi ești dulce alinare, soare într-o zi ploioasă
Curcubeu în peisajul trist cu stare de angoasă
Rază de lumină la capătul tunelului întunecat
În călătoria vieții în tot acest tunel te-am căutatTe-am găsit întâmplător sau așa am impresia
Tu ești ce am câștigat când am învins depresia
Cel mai prețios trofeu, pentru suflet tratament
Ești o pata de culoare în jungla asta de cimentTu și un vin roșu, pentru o seară în doi perfectă
Știi ce vrei de la viață, fără ocolișuri, ești directă
Mă iei în brate, te bucuri nespus că m-am întors
Și exact ca o felină ce e mulțumită te pui pe torsTe dezbrac din priviri, ne iubim puțin în gând
Se pare că mă simți că te vad ușor suspinând
Apoi zâmbești suav și te apropii încet, pasional
În timp ce mintea mea nu mai gândește raționalE deja miezul nopții, noi ne-am iubit fără oprire
Radiezi prin toți porii, în ochii tăi văd mulțumire
În tot acest timp pe creier o enigmă mi se pune
Oare ce este între noi e iubire sau doar pasiune?
CITEȘTI
Viața ca o poezie
PoetryPoezie, proză, freestyle, versuri, rime Fragmente din viața mea o mulțime