Viața ca o poezie

Plouă Cu Gânduri

S-a lăsat întunericul peste micul nostru orășel
Ploaia cade abundent de câteva ore peste el
De la geam privesc pierdut, cu gândul departe
As vrea pe altcineva companie în această noapte

Gândul îmi zboară la ea acum și la ce ar fi fost
Chiar dacă știu că poate nu mai are niciun rost
Amintirile nu le poți controla după bunul plac
Și mă trezesc involuntar cu ea la mine în cap

Cu mintea în alta parte o rănesc pe cea prezentă
Căzând des pe gânduri sunt o persoană absenta
I-aș cuceri inima, dar n-am alta să-i dau la schimb
Și până o recuperez din suflet în suflet mă plimb

Cerul acum e plin de nori, la fel ca sufletul meu
Deși uneori e senin, la mine e furtună mereu
Răsare soarele, dar apune când apar problemele
Și așa rămân mereu, doar eu cu gândurile mele

Mă gândesc la tot ce-a fost cândva mai bine
Și la câteva persoane ce au fost lângă mine
Din diferite motive au dispărut o bună parte
Dar mereu apar alții cu alte legături aparte

Ploaia spală păcatele, face oamenii mai buni
Însă pentru ale mele ar trebuii să plouă 3 luni
Trăiesc în prezent, rătăcind anost prin trecut
Dar niciodată nu o să regret ceva ce am făcut