Viața ca o poezie

A Fost Odată Ca Niciodată Un Sfârșit

Ca orice poveste și a noastră a început frumos
Dar cum nu suntem în basme finalul e anost
După despărțire fiecare a luat-o pe calea lui
Căutând sufletul pereche, drumul succesului

De 3 ani o caut în toate la propriu și la figurat
O văd și îmi dau seama că nu-i nimic adevărat
A trecut timpul, acum sunt vindecat, recuperat
Nu mă mai gândesc la ea, am sufletul eliberat

Acum nu mai caut una identică , vreau altceva
Atâtea aventuri și tot nu găsesc una nr. 1 ca Eva
La toate le găsesc un defect, niciuna nu-i ce caut
Simulez că sunt încântat, ca un fotbalist un fault

Văd uneori o fată și cred ca ea e ce îmi lipsește
Se întâmplă să ieșim, brusc pasiunea se răcește
Povestea se repetă cu o mulțime de alte femei
Schimbându-le des să simt ceva fior al dragostei

Mă îmbăt cu iluzii și mă tot mint că e ce trebuie
Vreau ceva stabil, dar numele ei în cap îmi vuie
Prezent fizic, absent total cu sufletul și mintea
Plec singur să nu îmi mai bat joc degeaba de ea

Îmi continui călătoria mergând printre suflete
Mai fac popas la câte unul și îl golesc cu sete
Pare în zadar, că pe al meu tot așa pustiu îl simt
Și ajung în punctul în care tot vechi trăiri resimt