A douăzeci și patra toamnă a vieții mele
A mai trecut un an cu bune, dar și cu rele
Probabil mai matur, da' nu bag mâna-n foc
Fentez timpul, nu mă schimbă anii deloc
Plin de ghinion și totuși pariez pe acest joc
Iau viața-n piept, lupt așteptând puțin noroc
Scut montat, ca arme aroganța și indiferența
Karma joacă dur parcă-mi testează rezistențaAm trecut prin multe, nu mă mai miră nimic
Ambiție de fier, vreau tot mai sus să mă ridic
Timpul trece și tot mai multe mă lasă rece
Nu zic de femei, mă refer la tot ce se petrece
De la an la an adun prietenii și dau cu minus
Matematica e prea complicată, sinus, cosinus
Zici că-i Triunghiul Bermudelor în ce fel dispar
Însă mă și bucură că nu mai stau eu să îi separRidic paharul în cinstea celor de lângă mine
Nu dau nume, că oricum se știu foarte bine
Familia pe primul loc o mai spun încă odată
Iar membri pierduți îi am în suflet viața toată
Muzica la maxim, vreau să răsune tot blocul
Și cartierul, că-s agitat și nu-mi găsesc locul
Spun acum în gura mare "la mulți ani, mie"
Douăzeci și patru de versuri în a vieții poezie
CITEȘTI
Viața ca o poezie
PoetryPoezie, proză, freestyle, versuri, rime Fragmente din viața mea o mulțime