Slytherin-ul din inima mea

~1~

"Nimic nu este mai periculos
decat un om cu inima franta
si zambetul pe buze."

   Ploaia batea ritmic in fereastra compartimentului, lasandu-ma cu un gust amar in gura. Era ironic, dar eram speriata mereu cand ploua. Nu conta daca Zeus dadea fulgere sau nu, era tot infricosator. Mi-am lasat capul să se odihneasca pe umarul fratelui meu si am zambind, cand si-a scos castile din urechi. Parul lui roscat mi-a atras atentia, uitand pentru cateva minute ca si eu am aceasi nuanta. Nuanta de par a mamei. Poate fusesem candva si bruneta, dar de cand imi aduc aminte am avut parul mamei.
   -O să se inece cand trec lacul. Nu cred că Hadrig a prevestit furtuna asta.ne informeaza Aaron
   Am auzit un raset scurt, dar care imi era cunoscut. M-am aplecat, in incercarea subtila de a lua cartea de Potiune de pe podea, dar scopul era cu totul altul. El. Parul blond îi era tuns proaspat, mantia îi era calcata la dunga, iar ochii săi ma trageau într-un abis albastru. Unicul Alexei Lestrange. Alexei, care este, de fapt, unul dintre putinii in care Aaron are incredere. Zambetul său a reapărut cand s-a aplecat si mi-a pasat cartea, nu fara să mă analizeze atent.
   -Daca nu o să cada in lac o să îi disturga fantoma aia.le-am explicat, zambind
   Am auzit cateva chicote, dar veneau din exteriorul vaganolui. M-am incruntat, dar am deschis grabita usa vagonului. Ma asteptam la orice, dar nu la Albus si Scorpius, ce veneau spre noi, urmati de un grup de fete.
   -La naiba!am soptit, sperand să nu auda nimeni
   Am trantit usa, apropiindu-ma in fuga de locul meu. Am luat într-o secunda tot ce aveam,parasind vagonul.
   Nu aveam de gand să dau ochii cu nimeni. Mai ales cu un grup de fete ce voiau doar să intre in patul baietilor populari. Avea să se intrebe cineva de ce am placea? Probabil da, dar aveau să uite de mine imediat ce fetele se apropiau.
   -Gizeh!am auzit o voce dulce
   M-am oprit, ca să fiu turtita de Lily Potter. Izbitoarea asemanare dintre noi era inexistentă, doar parul aratand că suntem, într-adevăr, rude. Uniforma ei visinie o scotea mai mult in evidenta, lucru de care nu avea nevoie, oricum. Orice zic nu conteaza, pentru că tot verișoara mea este. Si o iubesc, asta e clar. Am ajuns să fiu trasa pana într-un compartiment, unde am dat peste o multime de fețe cunoscute. Vorbeam, eram fericita, chiar daca verdele unofirmei mele era strident, in comparatie cu visiniul lor.
   -Ai mai dat de ei?mi-a soptit Ametyst
   Amethyst. Prietena mea cea mai buna, desi este in casa rivala. Parul blond si ochii o scoteau in evidenta, accentuând frumusetea ei naturala.       Era acolo, stiind că am nevoie de un ajutor. S-a prins repede, pentru că in secunda urmatoare eram singure, într-un compartiment uitat de lume. Mi-am sprijinit capul de umarul său, oftand invinsa.
   -A făcut-o lata, nu-i asa?m-a întrebat blândă
   Am aprobat, pentru că era singurul lucru pe care îl puteam face.
   -De ce? De ce tocmai el? Vreau să il urasc, Amethyst.i-am explicat soptit
   Mana ei a urcat in parul meu, incepand să imi sopteasca la ureche ceva. Degeaba. Stiam că eram pierduta. Stiusem asta de cand îi vazusem ochii albastri pentru prima data. Parul blond îi intrase in ochi, iar eu nu puteam observa decat perfectiunea lui Alexei Lestrange. Un copil de 11 ani, ce astepta ca fratele ei să îi prezinte pe cineva. Ar fi trebuit să il urasc pe Aaron pentru asta, pentru că imi facuse cunoștiință cu baiatul ce mi-a furat inima. Baiatul ce imi ramasese in suflet si mă spulbera incet, incet. Asa cum facea vantul cu praful stetelor. Mă împrăștie in lume, departandu-ma de el. Fugea de mine si o facea de sase ani deja.
   -Te-ai gandit la ce o să faci?mi-a soptit Amethyst
   Am aprobat din cap, stiind că mă distrug. Aveam să fac ceva. Aveam să imi stric inima mai rau decat e deja  sau să o repar. Depindea doar de Lestrange.

Am revenit, într-o versiune mai buna, spun eu. Alexei Lestrange, presimt ceva interesant cu tine. Pareri? Alexei-Jace Norman si Gizeh-Cheryl Blossom.