Slytherin-ul din inima mea

~2~

                 "Lacrima este testamentul
                         unui îndrăgostit."
  
   Am intat zambind in Sala Mare, încercând să acopar urmele lasate de lacrimi pe chipul meu. Fondul de ten chiar ajuta, câteodată. M-am despărțit de Amethyst si am luat-o spre masa mea, de unde rasunau mai multe sunete. M-am prabusit langa un baiat brunet, ce nu era nimeni altul decat Albus. Am sarit la gatul său, imbratisandu-l fericita. Nu avusesm sansa sa il vad prea des in ultimul timp, iar cand venise cu grupul de fete dupa el chiar nu puteam să îi vorbesc. Mi-a sarutat parul, intr-un gest asa familiar.
   -Tu chiar vrei să fugim dupa toti admiratorii tai? Te-ai schimbat asa tare!a exclamat razand
   L-am impins putin, in timp ce chicoteam nefiresc. Albus era varul meu, dar si persoana in care aveam incredere. Fusesem apropiati mereu, iar asta se datora faptului ca ajunsesem la Slytherin.
   -Am mai auzit asta, dar nu stiam că o sa faceti atata caz.i-am raspuns
   Mi-am dat ochii peste cap, dandu-i de inteles ca nu glumeam. In realitate, eram schimbată fizic. Dar, in practica eram aceasi. Cand m-am uitat din nou la masa mea am inteles, totusi, ce voia să spuna. Privirea deloc discreta a catorva baieti era indreptata spre mine, analizandu-mi corpul fara vreo remuscare. Privirea unuia dintre ei a cazut pe fata mea, facandu-mi cu ochiul, in timp ce mă privea iar.
   -Aminteste-mi să îi dau niste pastile de cap lui Aaron.i-am spus lui Albus
   Un raset. Rasetul lui. Rasetul acela masculin, de care mă indragostisem. Alexei tocmai se prăbușise langa mine, punand cartea de Potiuni pe masa. Firar, o uitasem!
   -Cred că trebuie să ne dai si noua cateva, pentru că pare pornit să ne transforme in garzile tale.mi-a explicat amuzat
   M-am intors cu tot trupul spre el, surprinzandu-l in timp ce imi zambea sincer. La fel de sincer ca atunci cand il cunoscusem. Ca un copil de 11 ani, chiar daca trecuse de mult de varsta aia. Fizic si pshic.
   -Ar trebui să îi spuna cineva că e mai mare doar cu 5 minute.am spus oftand
   Mi-a zâmbit si m-a tras langa el, punandu-si mana in jurul gatului meu. Iar ne jucam, Lestrange. O privire, de data aceasta feminina, mă cerceta atenta. Prudence nu l-ar lasa niciodata. De cand a intrat in patul lui a facut orice ca să se apropie iar de el sau de oricare prieten de al lui. Incepuse să fie prietena si cu mine, dar s-a terminat repede, atunci cand i-am spus că nu o ajut cu nimic. Acum, parea dintr-o alta lume. O lume in care nu conteaza că sunt sora prietenului lui, ci pur si simplu sunt o amenintare.
   Am clipit, atunci cand mana lui Alexei a trecut prin fata mea. McGonagall incepuse deja să vorbeasca.
   -Anul acesta avem nevoie de perfecți noi, iar in mod normal am fi luat aceasta decizie din vara, insa a intervenit transferul unor elevi. Seful casei voastre vă va anunța imediat ce primeste informatii. Cei care vor să se inscrie in echipa de Quidici trebui să vorbeasca cu (,) capitanul echipei sale, ce trebuie să faca selectia. O să vă aduc aminte că nu aveti voie in Padurea Interzisă si plimbatul pe coridoare noaptea este interzis. Acum, fuguta, la somn!ne-a informat femeia
   Mi-am luat la revedere de la Alexei si am pornit spre camera celor de la Gryffindor, asteptand-o pe Amethyst. Ne-am facut loc amandoua si am urcat direct in camera ei, ce era imensa, având in vedere ca nu o impartea cu nineni. A scos de undeva o sticla de vin rosu, stiind ca nu aveam cum să refuz asa ceva. Mi-a intins un pahar si s-a asezat neatenta pe scaunul de la birou, privind pe fereastra. M-am trantit pe podea, sprijinindu-ma de patul cu baldachin.
   -Poate e randul tau să vorbesti.am tras-o de limba
   Bause deja tot paharul, iar asta mă ingrijora. Poate nu adora vinul rosu asa cum o faceam eu, dar nu era ăsta un motiv ca să il dea asa pe gat. M-a privit sceptica, in timp ce isi umplea din nou paharul. De data asta s-a asezat langa mine, sprijinindu-se de pat.
   -Albus?am soptit cat de incet puteam
   A aprobat incet din cap, de parca urma să isi spulbere toate visele. Eu am făcut-o de mult, dar ea nu. Si nici nu cred că o să o faca.
   -O să mă ierte candva?a întrebat ragusita
   -Trebuie, Ame. Ce-ai facut rau? Doar ai iesit cu James la o intalnire. E fratele lui, de aceea face asa. Nu e nimic intre tine si James, nu?am întrebat-o
   A negat scurt din cap, cu toate că ar fi putut sa vorbeasca.
   -Albus e diferit, Gizeh. Eram cei mai buni prieteni, iar dupa aceea pur si simplu m-a alungat din viata lui. A fost o singură intalnire. Ce ar trebui să fac?m-a intrebat cu ochii in pahar
   Am stat să mă gandesc, dar stiam raspunsul de mult.
   -Intra cu bocancii in viata lui, Ame. Zbatăte pana ajunge din nou in inima lui si o să te primească inapoi daca ține la tine.i-am raspuns zambind
   M-a imbratisat. Iubeam să mă imbratiseze. Totusi, nimeni nu o facea ca el. Am intrat o data in furtuna, fara să mă gandesc. Dar la el am incercat să mă arunc oarba, fara să cunosc terenul. Poate mai am de cercetat putin.

Gizeh da niște sfaturi asa bune, dar cand vine vorba de Lestrange parca isi inghite limba. Amethyst si Al, așa-i? Pareri, va rog💕