Slytherin-ul din inima mea

~4~

                      "Ma sparg in bucati.
                            Muzica ma aduna."

   Ultima cutie. Si cea mai mare, se pare. Am apucat-o, parasind micul salon decorat in verde si argintiu. Am urcat scarile si m-am trezit in fata a trei usi, una era baia, alta a mea si cealalta a lui Alexei. Usa mea era deschisa, cea ce insemna că daca nu voiam să fiu furata ar trebui să inteleg cand cineva imi spune să o inchid. Am inchis usa in urma mea, lasand cutia pe un scaun înalt. M-am aplecat peste birou si am dat drumul playlist-ului, lasand muzica să învăluie camera.         Versurile imi intrau in cap, dandu-mi o senzatie placuta. Muzica imi strangea bucatile imprastiate ale inimii. Oricum, incerca să o faca. Doar el ar fi reusit, daca nu fugea așa repede. M-am apropiat din nou de cutie, deschizand-o grabita. O intreaga colectie de lucruri era ingramadita acolo. Am luat fiecare carte in parte, aranjandu-le pe rafturile noi.
   Volumele Agathei Christie pe doua randuri, mitologia pe un rand si cele de dragoste pe altul. Cartile ramase erau imprastiate de doua rafturi, formând biblioteca mea. Sau coltul de lume unde mă gasesc.
   Am scos ultimele lucruri din cutie, aruncand-o dupa. Erau cateva, dar cele mai importante. Un trofeu auriu, cateva medalii si un hanorac. Le-am asezat printre carti, păstrând doar hanoracul. Eram prea pierduta ca să mă gandesc la trecut. Aveam să mă pierd si mai tare in imparatia lui Hades daca faceam asta, iar eu eram deja ratacita. Am aruncat hanoracul pe pat, apropiindu-ma de telefon. L-am apucat grabita, aproape scapandu-l pe podeaua neagra. Am injurat tacuta, inainte să apas pe o melodie. Versurile melodiei lui Justin Bieber rasunau in camera mea, facandu-ma să mă liniștesc. Mi-am facut loc pana la sifonier, de unde am scos hainele de care aveam nevoie, parasind camera.   
   Am inchis usa de data asta, deschizand-o pe cea de la baie. Mi-am aruncat prosopul pe un suport si am scapat de haine, lasandu-ma prada apei calde ce imi curata corpul. Am stat zeci, sute de minute sub apa calda. Eram terminată, iar asta se vedea cu ochiul liber. Cum de nu observase nimeni ce mi se intampla? Cum de reuseam să mai stau in picioare? Asta mă intrebam si eu, zilnic, de cand il vazusem. Voiam să il urasc, asa cum reuseam de insuficiente ori să o fac, dar nu puteam. Ar fi trebuit să fug de la inceput, insa nu am vrut. Nu stiam că o să mă stoarca de viata in felul asta.
   M-am desteptat, dar asta doar când cateva lacrimi mi-au cazut pe obraz. Le-am indepartat repede, jurandu-mi ca nu aveam să mai plang pentru el. Mi-am luat prosopul si m-am infasurat cu el, parasind baia. Am oftat cand racoarea camerei m-a primit, dar mi-am luat rapid lenjeria pe mine, ramanand doar hainele. Melodia s-a schimbat, prinzandu-ma imbracata doar pe jumătate. Totusi, nu aveam cum să rezist versurilor lui Carla's Dreams, ce erau mai rau decat un drog. Daca m-ar intreba cineva care a fost prima mea iubire as spune că muzica, dar as minti, iar asta e al naibii de frustrant.
   Fredonam sau cantam, mai degraba piesa, cand am simtit o prezenta in spatele meu. M-am intors pe calcaie, sperând să nu fie vreun profesor. Asta imi mai lipsea acum!
   Totusi, mai bine venea Slughtorn, decat el. Alexei mă privea din cadrul usii, avand pe fata un mic zambet tradator. De data asta el era mai imbracat decat mine, avand un trening gri. Eu, pe de alta parte, aveam doar o pereche de pantaloni scuri si o bustiera, ce arata putin cam mult. Pe naiba si cu tine, Lestrange!
  -Cum se face că eu nu am stiut niciodata cât de bine canti?a intrebat apropiindu-se
   -Te-ai interesat? Eu cred că sunt groaznica, de fapt.i-am marturisit sincera
   A ras! Pe Merling, rade de mine! Si-a aruncat bluza de trening pe pat si s-a apropiat de mine, punandu-si mana pe talia mea. Atingerea lui mă infierbanta, facandu-ma să mă gandesc doar la atingerea dintre noi. Eram sigura că acum aveam urme rosii, unde mă atinsese asa delicat. Am simtit cum și-a ridicat palma mai mult, ajungând la marginea bustierei, dar oprindu-se acolo. A facut un pas in spate si m-a tras dupa el, facundu-ma să mă prind cu mainile de gatul său. A continuat să se miste in pasi de dans, tragandu-ma dupa el.
   -Canta cu mine, Gizeh.*m-a rugat*
   Puteam să refuz si asta aveam de gand, atunci cand ochii săi albastri m-au strafungerat. Ochii aia blestemati, ce pareau să fie desprinsi din însăși oceanul involburat. Am inceput să fredonez, el urmandu-ma la scurt timp. Cuvintele ne ieseau asa familiar , incat începusem sa cred ca stiam melodia amandoi mai bine decat ne imaginasem.
   -Ar trebui sa faci mai des asta. Poti să faci si judo si dans.a spus, tragandu-ma dupa el
   -Poate.am soptit
   As fi putut să o fac. Voiam să o fac, dar nu puteam. Ce soarta cruda aveam. Pe el voiam să il las, să fug cat mai departe. Insa, nu o facusem niciodata, desi mă blestemasem singura dupa aceea. Cu sportul era total invers. Voiam să fac ce imi placea, ce mă facea să mă simt bine.   
   Insa, sansa asta imi fusese furata de sub picioare, odata cu toata fericire ce imi ramasese.

Șanse si nesanse. Oare ce a patit Gizeh? La ce melodie va ganditi cand citiți cartea asta? Chiar as vrea o parere.💕