Slytherin-ul din inima mea

~21~

   -Ma simt la fel de ciudat ca tata cand trebuie sa povesteasca din adolescenta sa.i-am marturisit blondului
   M-a privit amuzat, in timp ce amandoi mergeam pe urmele lui Slughtorn. Eram recunoscatoare ca macar nu strigase inca in gura mare ca ne gasise unul peste altul. Stiam ca urma sa o faca si pe asta, chiar dacă eram înspăimântata de efectul pe care l-ar fi avut noua barfa.
   Alexei m-a luat de umeri soptindu-mi ca totul va fi bine. Macar acum il credeam.
   Am ajuns, intr-un sfarsit, in vestiarul vechi ce devenise un fel de sanctuar al echipei. Nu de alta, dar in locul ala făcusem cele mai mare prosti posibile. Chiar si mie imi era rusine cu ce facusem acolo, fara ca Aaron sa stie ceva.
   Ne-am asezat langa restul, dorindu-mi doar sa nu observe nimeni ca profesorul nostru arata putin prea fericit. El era mereu fericit, asta se stie. Eram prea ametita ca sa imi dau seama ca reunise toata echipa, noi ajungand ultimii.
   Ce mai punea la cale? Mă saturasem de petrecerile sale private pana peste cap, iar de inca una nu aveam niciun chef.
   -Ma bucur ca sunteti toti aici, copiii. Dupa cum stiti incepe sezonul de Quidditch, asa ca va amintesc cat de aproape am fost anul trecut de a lua cupa. Anul asta suntem de acord ca este a noastra, nu? Echipa este intreaga, dupa ce domnul Green a fost ales ca bataci, dar anul acesta nu ne-am ales capitanul. In fine, cine ati vrea sa ia aceasta responsabilitate?a întrebat chitaind Slughtorn
   Liniste. O liniste mormantala s-a asternut asupra noastra. Asta era cea mai grea intrebare ce ni se pusese vreodata pana acum. Fostul capitan fusese aici din anul 2, iar noi ne bazasem pe el tot timpul. Cu toate astea, el terminase scoala si noi trebuia sa il inlocuim. Cine? Cine avea sa ia datoria asta?
   Nu era cel mai greu sa te plimbi pe hol cu insigna de căpitan în piept, dar cu asta veneau si responsabilitatile. Echipa noastră era dura si meschină, asta este adevarul si nu ar fi reusit oricine sa ne calmeze. Aveam nevoie de cineva caruia sa nu ii fie frica sa se  certe cu ceilalti capitani, sa se accidenteze si sa accepte faima ce vine o data cu insigna. Faima nu era cea mai grea parte, totusi.
   -Nimeni? Nu se poate! Daca nu alegeti voi o sa tragem la sorți. ne-a grăbit profesorul
   Cu o mișcare usoara a baghetei a facut sa apara mai multe biletele, cu numele fiecaruia. Ni le-a aratat pe toate, avand grija sa vedem ca totul este corect. Chiar si eu ma asteptam sa aleaga el, nu sa faca totul asa usor. Era Horace Slughtorn, iar numele lui era asociat doar cu faima si popularitatea.
   -Cred ca cel mai bine ar fi sa o lasam pe domnisoara Black sa aleaga, pentru ca este singura fata de aici.a afirmat zambindu-mi
   M-am foit nelinistita, stiind ca decizia mea chiar conta. Nu voiam sub nicio forma sa stric echipa.
   -Ai onoarea.mi-a spus cu un zambet
   A intins palaria plina de bilete in fata mea, oferindu-mi cel mai mare zambet de-al lui. Am privit cu coada ochiului in jur, inainte sa imi introduc mana in palaria neagra. Am rascolit putin biletele, alegand sa iau unul de la fundul ei. Am prins unul intre degete si l-am ridicat in sus, daruindu-l sefului casei. Aproape mi l-a smuls din mana, atat de repede lucrase. A desfacut hartia incet, incet, tinandu-ne in suspans.
   -Domnul Lestrange!a anunțat fericit
   Privirile tuturor s-au intors spre Alexei, ce zambea arogant. Baiatul asta stia cum sa se comporte cu ceilalti, aparent. A luat insigna din mana grasuta a profesorului si a acceptat si mica banda verde de cauciuc, ce trebuia purtată in timpul meciurilor.
   -Felicitari, Alexei! Acum, va rog sa va faceti planul singuri, pentru ca doamna directoare are nevoie de ajutorul meu urgent.ne-a anuntat, putin incruntat
   Mai nou McGonagall ii punea la munca pe toți, nu numai pe mine sau  Alexei. Dar, tot banuiam ca ii placea sa puna un Black si un Lestrange sa lucreze impreuna. Auzisem de la unchiul Orion de multe ori cum profesoara facea crize de nervi, cand găsea dezastrul făcut de tata si tatal lui Alexei.
   Cu toate astea, eu nu intelesesem niciodata de ce se urasera asa de mult. Stiam de tot ce înseamnă marea familie de sange-pur, dar nu asta fusese principalul motiv. Cel putin, asta imi spusese bunicul Sirius cand apucase sa vorbeasca cu mine mai mult.
   Acum, Alexei devenise boala mea, iar tata ar fi fost in stare sa ne omoare pe amândoi daca ar fi stiut cum ma atinsese. Cu siguranta nu aveam sa ii spun niciodată asa ceva, chiar dacă as fi fost stransa de gat.
   Secretele mele erau secrete mele si nimeni nu avea dreptul sa le afla cu forta. Nici macar el.

Secrete peste secrete si un nou capitan, întâmplător un blond sexy.