Slytherin-ul din inima mea

~30~

    M-am asezat mai bine langa mama, infofolindu-ma într-o patura imensa. Ea era inconjurata de niste perne imense, puse acolo de tata.
    Inxa mi se parea extraordinar ca nu ma pedepsise pentru tot ce spusesem. Ma asteptam sa nu imi dea voie sa mai joc Quidditch sau sa imi interzica sa scriu. Cu toate astea, Alexander Black imi lăsase libertate.
    Nu mai înțelegeam nimic.
    -Esti gata sa lasi tot orgoliul si sa imi  spui ce ai pățit? Suntem singure.mi-a amintit mama
    Aveam sa fac asta? Pentru asta venisem acasa. E drept, vacanta mea de iarna nu incepuse chiar asa de bine, dar nu aveam scuze.
Tor găsisem scuze, iar asta ma costase o gramada de lacrimi. Prea multe lacrimi
Daca nu avea sa inteleaga? Pana si mama putea sa il urască, nu doar tata. Ar fi fost cel mai mare cosmar al meu, daca mama nu ma încuraja.
    Trebuia sa imi asum niste riscuri, asa cum facusem si la spital. Trebuia sa ii dovedesc unui anumit Lestrange ca exista consecinte.
    In cazul meu, consecintele erau multe, incepand cu o inima franta.
    -Mami...am reusit sa ingân
   Of, pe naiba, deja plangeam! De ce era asa de greu? De ce nu as fi putut, ca orice vrajitor, sa uit totul? Sa ma descotorosesc de tot ce nu imi trebuia, spunandu-i mamei?
    Penteu ca, pe langa altii, eu tanjisem dupa el ore si zile intregi. Chiar ani de zile. Eu fusesem o idioata, ce se agățase de o ața subtire, ce se rupea la fel cum o legasem, foarte usor.
    Nu puteam sa spun totul cu voce tare. Nu puteam nici sa imi recunosc in cate stări ma adusese si in cate stari proaste ma făcuse sa cad. Dar sa mai spun si ca el era cauza viciului meu?
    In final, am inceput sa povestesc, strânsă la pieptul mamei. Aratam mai rau decat atunci cand o dusesem la spital. Eram coplesita de toate acțiunile mele si de consecintele lor. Nu puteam sa mai duc nimic pe umeri, iar acum, cand incercam sa ma eliberez, scăpăm si de tot ce gandisem vreodata.
    Mama asculta , in timp ce eu plângeam si sopteam tot ce facusem, tot  ce simtisem cu el si tot ce patisem din cauza lui. Ii soptisem mamei pana si dorinta mea nebuneasca de al face  gelos cu Scor, spunandu-i cat de mult imi doream ca el sa ma atinga. Imi doream sa ii simt atingerea mai mult  ca niciodata.
    Auzisem de prea multe ori cum este  el si aflasem pe pielea mea. Insa, nu aflasem niciodata unde pot ajunge cu el, iar asta penteu ca, dintr-un motiv necunoscut, nu ma placuse niciodata.
Sau ma placuse? Imi spusese ceva cand ne-am cunoscut, dar eu eram prea absorbita de el ca sa retin un singur  cuvant. In chimb, retinusem cuvant cu cuvant ce imi spusese in noaptea balului.
    Cum as fi putut sa uit, daca acele cuvinte ma adusesera acasa? Nu aveam sa le uit niciodată.
   Cand m-am oprit am realizat inevitabilul. Nu fusesem singure niciodată, aparent.
    Unicul meu tata statea in pragul ușii , privindu-ma uimit. Nu ii recunoscusem niciodată ca nu Eliot fusese motivul revoltelor mele. Nu stiuse niciodată, iar eu nu avusesem curajul sa ii spun ca singurul pe care il iubisem vreodată fusese Alexei.
    Era cazul sa afle, dar nu i-aș fi spus niciodată așa. Nu voiam sa afle de la altcineva, cu toate ca nici felul in care ii marturisisem acum, fara sa stiu ca este aici, nu era cel mai bun.
    Ce avea sa faca? Ce avea sa imi zică? Fusesem mereu mica printesa a familie, rămânând asa si dupa incidentele alea.
Tata ma iubea, iar eu il iubeam. Puteam sa uit de tot, daca as fi primit iertarea din partea lui.
    -De ce? De ce nu mi-ai spus niciodata, Gizeh?i-am auzit vocea
    Am inghitit in sec, privindu-l cum se apropie de mine. A alunecat in genunchi, stand la acelasi nivel cu mine. Mainile sale calde si parintesti le-au luat pe ale mele, tinadu-le ferm.
Ochii aceia inchisi aproape ma obligau sa ii dau un rapsuns. Avea dreptul sa stie de ce stricăsem relatia cu el, refuzând sa ii spun adevarul.
    Tata era un om bun si merita, merita sa stie.
    -Pentru ca nu am vrut sa vezi cat de mult mi-am pierdut capul. Il iubesc, tati. Il iubesc de cand ma stiu si as vrea, as vrea al naibii de tare sa il uit, dar nu pot.i-am marturisit
    M-a privit bland, insa stiam ca se duce o luptă in el. Avea sa se hotărască  daca ma lasa asa, indragostita, sau se ducea glont la Lestrange.
    Preferam prima variantă, mai degraba.
    -Ar fi trebuit sa imi spui, scumpo. Ce as fi putut sa fac? As fi inteles totul, as fi inteles de ce erai asa daramata atunci cand ai ramas fara nimic. Nu as fi fugit de tine, asa cum am facut-o atunci. Imi  pare asa de rau.mi-a raspuns emotionat
    I-am sarit in brate, ignorand orice obstacol. In sfarsit, in sfarsit ma iertase. Eram, din nou, tata si fiica.
    Am continut sa il strâng in brate, ignorand încercările lui de a șterge lacrimile de pe obrajii mei. Dar, ca un tata bun, a reusit sa mi le șteargă pe  toate.
   -Cred ca ar trebui sa il chemăm si pe Aaron aici. E timpul pentru povesti vechi.ne-a trezit mama
   Ne-am intors capetele simultan, privind-o pe cea mai buna persoana din viata noastră. Era ingerul nostru roscat si aveam sa o iubim toata viata, nu numai in momentele proaste.
    Mi-am recăpătat locul, așteptând  aparitia fratelui meu. Nu imi aminteam sa fie asa zambitor, dar veselia de pe chip i se citea pe față inca din momentul in care a intrat in sala.
Imi placea sa fiu in familie, la locul meu.
    Am ras, am vorbit si am mâncat  biscuiti cu ciocolata, preferatii mei si ai lui Aaron. Ne-am amintit de momentele in care făcusem prostii cu carul, desfacand cu ocazia asta mai multe albume de fotografii.
   M-am oprit imediat, atunci cand am dat cu ochii de cele doua albume interzise. Cele din cauza cărora tata ma prinsese vara trecuta.
   -Ce cauta astea aici?a intrebat fratele meu
    Am repetats si eu aceasi intrebare, dar tata parea prea atent la ele, ca sa ne raspunda.
    -Trebuie sa stiti ceva, ceva din trecut. Are legatura cu ura asta dintre familia noastră si Lestrange. Si Malfoy.ne-a spus incet
    Privea fix într-un pahar de vin regal si in ochii lui puteam vedea tristetea. Nu fusese ceva frumos, orice ar fi fost.
   -In primul album sunt poze cu mine si tatal vostru. Într-un fel, am fost impreuna pe la spatele lui Harry 4 ani, pana sa se afle.a explicat, de data asta, mama
   Am auzit tusea lui Aaron, urmata la scurt timp si de a mea. Pe asta nu o stiusem, cu siguranta.
    -In al doilea, ei bine, sunt poze in care  apare mama voastra, împreună cu Malfoy si Lestrange. Nu am avut o relație adevarata, iar ea si Lestrange...a lăsat fraza in aer
    Oo, nu! Peste cadavrul meu as fi acceptat ca mama fusese impreuna cu Nikolai Lestrange sau ca se aventurase in bratele lui Draco Malfoy.
   Cu toate astea, ea nu spunea nimic, lasandu-ma sa accept ce auzisem. Era adevarat, iar acum stiam de ce il ura tata din inima pe Alexei.
   Ura ideea ca un Lestrange sa ii fure copii, cu toate ca putea sa accepte  prietenia lui Aaron. Nu avea sa accepte prea bine daca, intr-un univers paralel, acel Alexei mi-ar fi fost iubit.
   -Ii urasti asa de tare, încât, ne-ai strica relațiile cu ei?l-am intrebat
   Nu ar fi trebuit sa o spun, stiam asta. Nu era nevoit sa imi raspunda la o intrebare asa ironică, al carui raspuns il stiam deja. Sau credeam ca il stiu.
   -Nu.a raspuns scurt
    Am ranjit ca o idioata toata seara, de fapt, toata vacanta. Trebuia sa incerc, trebuia sa incerc sa il fac sa ma iubeasca. Ma saturasem sa fiu întuneric. Aveam de gand sa stralucesc, macar pentru cateva momente.

Sper ca aveti o cana cu ciocolată caldă și un motan gras lângă voi. Ironic, dar la mine ninge, asa ca se potriveste cu acțiunea. Lestrange va apărea în forță și mai avem DOAR 10 CAPITOLE! Sper ca o sa va placa si sa înceapă acțiunea, va rog!