Slytherin-ul din inima mea

~9~

                      "Cat de minunat este sa
                          fim diferiti in profida
                        tuturor asemanarilor."
                          -definitii_elementare
 

  Dimineata nu a venit devreme. Nu stiam daca Universul imi ascultase ruga si anulase orice zi, dar eram convinsa ca ma auzise macar.
   Ochii mei verzi s-au deschis, lasandu-ma să analizez locul unde ma aflam. Un ceas de mana, uitat pe noptiera neagra mă anunta ca era 14, asa ca nu aveam nicio sansa sa mai prind orele.
   Pana sa ma dezmeticesc am simtit doua brate in jurul meu, iar barbia mi-a fost ridicat. Alexei mi-a zambit, continuand să mă strângă in bratele lui.
   Camera lui era mult mai organizata decat a mea, iar lucrul asta ma facea să imi amintesc cat de uituca eram. Nu imi aminteam bine cum ajunsesem in patul său, dar stiam ca ma tinuse in brate toata noaptea, lasandu-ma să plang in liniste. Faptul că imi mangaia parul si imi soptea să mă calmez mă ajutase mai mult decat as fi fost vreodata dispusa să mărturisesc. Orgoliul meu era la fel de mare ca al lui, iar lucrul asta mă inpiedicase de multe ori.
  -Esti mai bine?mi-a soptit la ureche
   Am aprobat, lasandu-l să alunece in jos, pana a ajuns cu capul langa gatul meu.
   -Mulțumesc, Alexei. Probabil si acum eram lipita de fereastra aia, daca nu erai tu.i-am rapsuns
   A murmurat ceva, dar mainile mele isi faceau de cap in parul său blond, asa că nu îi pasa de prea multe. S-a ridicat lenes, dand patura la o parte si trăgând peste noi una mai groasă, in culoarea casei noastre.
   Si-a rezemat usor capul de pieptul meu, stiind că avea să imi simtă fiecare bataie a inimii. Mana sa a urcat pe spatele meu, ajungand undeva in dreptul sutienului. Stiam că imi faceam rau singura, bucurandu-ma de micile sale atingeri. Aveam să profit de orice moment oferit de el, asta era sigur.
   -Sigur esti bine? Stii că nu o să trag de tine, dar nu mi-ai spus toata povestea.mi-a reamintit
   -E complicat, Alexei.am soptit
   Mainile lui s-au dezlipit de spatele meu, fortandu-ma să imi scot si eu mainile din parul său. S-a ridicat, ajungand din nou fata in fata cu mine. Ii sinteam privirea pe fata mea si stiam, pur si simplu, că el nu ma crede. Puteam spune orice, dar el stiuse mereu cand spun adevarul si cand minteam.
   -E vorba despre Eliot ăla, nu?m-a tras de limba
   Punct lovit, Lestrange.
   -Chestia e că il cunosc, iar faptul că a venit aici nu mă încânta.am reusit să articulez incet
   A aprobat din cap, apropiindu-se cu mana de obrazul meu. S-a aplecat, lasandu-mi un mic sarut in par, ca mai apoi să ma sarute pe obraz.  Mana lui a ramas acolo, iar ochii săi de furtuna parea imblanziti. Daca eu reusisem să calmez acea furtuna insemna că avansasem, insfarsit.
   -E al naibii de dureros, nu-i asa?m-a intrebat
   Un icnet scurt mi-a iesit, reusind să il aprobe. S-a lipit mai mult de mine, asta daca era posibil, si a inceput să imi traseze cerculete pe spate. Capul i-a coborat iar in scobitura gatului meu, lasand un mic sarut.
   Aveam să stau acolo toata ziua, asta era sigur. Eram prea indragostita de tot ce insemna Lestrange ca să il parasesc.
   Universul paruse intelegator cu mine in dimineata aceea, dar avea să se razbune pe mine imediat. Iar razbunarea lui a venit in cateva secunde, cand Aaron a intrat peste noi, urmat de Scorpius si Albus.
   Al nabii treabă mai este si asta, Universule!

Ups, un momente intens si unic. Ce credeti că o să faca Aaron? Bănuiește ceva?