Slytherin-ul din inima mea

~5~

                           "Savoarea vietii n-o
                              simt decat nebunii."

   Am semnat foaia de pergament fara să mă uit de doua ori. Eram conștienta că aveam să iau o nota mare. Nu avea să fie perfecta, dar nici mediocra. Pergamentul mi-a zburat din fata exact cand terminam, facandu-ma să il injur pe profesorul de Aritmatie, ce imi era simpatic, de altfel.
   Asfadur McGonagall era unul dintre putinii profesori carora le purtam respect si asta doar penteu că mama il aprecia. Cine ar fi crezut că Andreea Lily Black a avut un profesor preferat, dupa moartea lui Snape? Dar, asta era adevarul si ajunsesem să îi dau dreptatea. Profesorul McGonagall era cel mai tânăr dinte toti si stia cum să se descurce cu generația noasta.
   -Stati pe loc, vă rog! Trebuie să vă pun in banci.ne-a transmis
   Am zambit, urmata la scurt timp si de Ametyst. Prietena mea mi-a dat un cot, soptindu-mi ceva despre aranjarea in banci. Toata lumea stia că profesorul asta avea un talent extraordinar cand venea vorba de cupluri. Patetic, dar mereu punea in aceasi banca sufletele pereche. Nu stiu cum reusea, dar stiam că pe mine mă lasase deoparte in ultimul an. Aveam să raman singura din nou, totuși, Universul nu imi spusese ce mă astepta.
   -Domnule Lestrange, treceti in ultima banca, vă rog!l-a indemnat pe Alexei
   Am auzit cateva chicoteli, iar privirea insistentă a lui Prudence s-a fixat pe Alexei, devorandu-l din priviri.
   -Daca o să îi puna in aceasi banca o să fie haos.i-am soptit lui Amethyst
   Prietena mea m-a ignorat, fiind ocupata să îl spioneze pe Albus. Am oftat si m-am concentrat pe profesor, afland previziunile lui pentru anul acesta. Amethyst a fost mutata printre ultimii, iar Albus a ajuns cumva langa ea. Am zarit furtuna din ochii varului meu si am stiut, am stiut că urma să se intample ceva. Speram doar ca ea să nu iasa asa sifonata din batalia ce urma.
   -Domnișoara Black, va rog luati loc langa domnul Lestrange!a rasunat vocea profesorului
   Mi-am luat geanta, observand in treacat privirea aruncata de Prudence. Am zâmbit, in timp ce mă asezam in stanga lui Alexei. M-a salutat scurt, ridicand capul de pe banca. L-am batut pe umar, aratundu-i spre Aaron. Și-a ridicat capul, iar in cateva secunde a trecut la un chicotit puternic. L-am urmat si eu, privind cum fratele meu ajunsese in banca cu Alexandra Nott.
   -Daca crede că scapa se inseala amarnic.i-am soptit lui Lestrange
   -O să fie mort.a spus inapoi
   Am aprobat din cap, continuând să privesc multimea de adolescenti in miscare. Cand devenisem, oare, asa neatenta? Cand uitasem să mă bucur de fiecare detaliu ce imi umplea viata? De parca aș stii vreodata.

Suflete pereche, da? Va fost dor de Alexei si Gizeh? E scurt, stiu, dar o sa urmeze unele mai lungi. Citatul nu imi apartine!✔