Slytherin-ul din inima mea

~29~

   Am tras aer in piept si l-am dat afara, încercând sa ma calmez. Puteam sa o fac.
   Ce daca restul erau in salonul mamei? Nu ar fi contat faptul că ma certasem cu tata. Pentru mine conta numai mama, iar pentru restul la fel.
   Am simtit o atingere usoara, iar in momentul următorul mana lui Alexei a strans-o pe a mea. Am dat sa ma indepartez, dar ma tinea prea strâns.
   -Crezi ca ajuta cu ceva daca o faci acum pe prietenul saritor? Am plans destul, Lestrange.l-am informat
   Se abtinea cu greu sa nu imi vorbeasca, constient ca nu era cazul. Oricât de mult as fi vrut sa stiu daca gandise ce imi susese nu era momentul. Trebuia sa o vad pe mama.
   Nimeni nu era mai important decat mama, nici macar el.
   Am deschis usor usa, surprinsa ca toti au avut loc in salon. Mama statea in sezut in pat, iar langa ea, Aaron o tinea de mana. Și-a intors capul spre mine si mi-a zambit, soptindu-mi numele.
   -Mami...am soptit
   I-am dat drumul lui Alexei, repezimdu-ma spre mama. Am luat-o in brate usor, sperând ca nu o lovisem. Adevarul era ca nu stiam cum sa ma port cu ea, mai ales acum. Mi-a sarutat parul, stergandu-mi in acelasi timp lacrimile. Lacrimi trădătoare.
   -Ma bucur ca esti bine, scumpo.mi-a spus zambindu-mi
   Am rasuflat usurata, privind cum ma priveste. Mama era puternica, nu degeaba reusise sa faca din tata un barbat de casa. A avut o mica exceptie , totusi, iar eu eram singura care stia.
   -Nu trebuia sa ajungi acasa asa devreme, Gizeh. Ce s-a intamplat?m-a întrebat
   Normal ca nici intr-un pat de spital nu putea sa renunte la rolul de mama. Era prea iubitoare ca sa o faca. Mama era perfecta, stiam asta si mai stiam ceva, stiam in acelasi timp ca voiam sa fiu ca ea. 
   Mi-am permis sa zambesc amar, in timp ce imi aminteam motivul veniri mele acasa. Ar fi fost interesant sa il spun in fata tuturor, poate chiar amuzant. In definitiv, il uram pentru ca spusese toate lucrurile alea. Uram faptul ca, din toti oameni, eu alesesem sa ma indragostesc tocmai de el.
   Dar, in acelasi mod ironic, iubeam totul la el. Iubeam pana si ura asta pe care i-o purtam.
   Cine sa ma mai inteleaga? Sunt pierduta de mult.
   -Am avut o zi proasta si am zis ca pot lipsi o zi. Nu e nimic important.am mintit-o
   Ochii i s-au ingustat, lasandu-ma sa imi dau seama singura ca nu ma crede.  Andreea Balck era buna la deslusit minciuni. Asta fusese avantajul ei suprem cand candidase pentru postul de Ministru. Bine, pe langa faptul ca il invinsese pe Voldemort, ca era sotia tatei si sora geamnaa a unghiului.
   Fusesera multe, într-adevăr.
   A renuntat din a ma studia, dandusi seama ca avea sa afle. Trebuia sa ii spun, chiar din cauza asta venisem acasa.
   Primul lucru pe lista mea era sa rezerv cea mai mare canapea si un borcan mare de biscuiți. Iar mama sa fie acolo, gata sa ma tina in brate.
   S-a întors spre ceilalți, privindu-i recunoscătoare. Deja banuiam putin cam multe.
   -Multumesc, Nikolai si Draco. Va raman datoare pentru a doua oara.le-a transmis
   Au dat amandoi din cap, aratandu-i un zambet sincer. Se cunoșteau de ceva timp, aparent. Cu siguranta imi scapase mie ceva, dar flacara din ochii lor cand o priveau pe mama era clara.
   Flacăra aia o aveam si eu in ochii cand il priveam pe Alexei. Era, ca întotdeauna, flacăra care ma omorase incet.
   Insusi diavolul crease dragoste, asa ca eu nu am putut sta deoparte. Ma imbatasem de mult, in timp ce inca visam la el.
   -Nu ai penreu ce, Andre. Noi iti suntem datori, de fapt.i-a raspuns domnul Lestrange
   I-am strans mana mamei, facand-o sa imi arunce un zambet chinuit, înainte sa le mai zambeasca o data.
   Se pare ca are si ea ceva de spus. O sa fie o seara data dracu' ,asta e clar.

Andreea e bine, sa speram ca lucrurile o sa revina pe linia de plutire❤