Slytherin-ul din inima mea

~19~

   M-am intins absenta dupa cartea de Potiuni, verificand inca o data daca ce faceam era bine. Potiunile erau singurul domeniu pe care il stapaneam perfect, cu toate ca preferam sa mai arunc un ochi in carte, cateodata.
   Alexei preferase sa se inchida in dormitorul lui, fara sa ma asculte macar o secundă. Paream nebuna cand insistam sa ne apucam de Anortentia, dar stiam cat de complicata era.
   Mi-am trecut mana prin par, constatand ca imi statea bine cu el in coc. Pur si simplu imi încadra fata, facandu-mi ochii sa iasa in evidenta frumos.
   As fi putut spune bine mersi ca a fost un cutremur, asa de tare s-au zguduit scarile. Am icnit, atunci cand un Alexei furios a coborat pe scari, sărind doua trepte o data.
   Ce i se intamplase? Acum o ora era bine, refuzand vehement sa ma ajute cu potiunea. Ce se intamplase asa grav, de ii daduse lumea peste cap? Mai bine zis, cum puteam avea eu ghinionul de-al prinde doar in faze proaste?
   Ma simteam ultima fata din Univers, atunci cand el a inceput sa se invarta absent prin camera. Am ramas la locul meu, privindu-l atenta. Furtuna din ochii lui era mai haotica ca niciodata, iar haosul din ei era gata sa dea pe dinafara. Cine ii facuse asta? Cine il infuriase asa de tare incat uitase sa se stăpânească?
   Și-a trecut ambele maini prin par, privind covorul de un verde inchis. De ce nu ma privea? De ce nu avea incredere sa imi spuna ce patise? De ce ajunsesem amandoi asa de singuratici?
   Pentru ca eram invizibila in ochii lui, de oarece nu eram alceva decat sora prietenului sau si nu fusesem niciodată perfecți.
   Asta stiam eu, iar el stia alceva, cu siguranta. Aveam sa ma multumesc cu deductiile mele, pana cand as fi aflat adevarul de la el.
   S-a oprit brusc, abia atunci realizand ca îi stau in cale. Furtuna din ochii sai a devenit si mai puternică, aproape impingandu-ma in spate. Nu aveam sa renunt atat de usor la o noua lupta, nu eram o lasa in definitiv.
   -Ce mai vrei si tu, Black?m-a întrebat acuzator
   Mi-am dat ochii peste cap, stiind ca din batalia asta pot iesi la fel de sfaramata. Pana la urma, ce aveam de pierdut? Inima cu siguranta nu , pentu ca ea ii apartinuse mereu lui si numai lui.
   -Am revenit la Black, acum?l-am tras de limba
   A pufnit incet, strangand din pumni. Stiam ca nu avea să ma loveasca. Ma inselam cand venea vorba de multe lucruri, dar niciodată nu ar fi indraznit sa ma lovească.
   Nu m-a lovit pe mine, dar vaza aurie din încăpere nu a scăpat, sfarsind in mii de bucatele. Am inchis ochii pentru o secunda, incercand sa imi adun toate puterile. Ce aveam sa fac cu el? Nu il puteam lasa asa, asta era evident.
   -La naiba cu toate! Linisteste-te, Alexei!i-am cerut
   M-a ignorat, continuand sa se miste prin camera si sa arunce cu ce ii cădea la mana. Avea sa ramana fara obiecte odata si odata, nu?
   Am privit cum ultima sticla a sfarist aruncata in perete si am icnit, dandu-mi seama ca se taiase. Sangele rosu ii curgea din mana, iar lui nu ii pasa nici negru sub unghie. Cine il făcuse sa uite pana si de durere? Ce i se intamplase?
   Am alergat pana in fata lui, prinzandu-l de maini si obligandu-l sa stea locului. A încercat sa se traga, dar mainile mele il tineau strans. M-a privit rece, facandu-ma sa ma ingrozesc. Nu stiusem niciodata ca poate fi asa dur, lipsit de sentimente.
   -De ce te bagi in viata mea? Ramai cu ale tale si lasa-ma in pace!mi-a strigat in fata
   A fost randu-l meu sa il privesc dura, asa cum nu credeam ca sunt in stare.
   -Sa te las sa iti dai singur viata peste cap? Nu vezi ca te omori singur, Alexei?l-am intrebat
   A incetat sa urle, calmaduse într-o anumita masura. Era un inceput, pana la urma.
   -Viata mea e data dracului de mult, asa ca nu vrei sa te ia si pe tine pe sus. Ce stii tu despre mine?m-a tras la rost
   L-am strans mai tare de încheietura, încercând sa nu ii dau drumul. In mod normal ar fi plecat de mult, dar antrenamentele de judo avusesera un efect pozititc asupra mea.
   -Ce stiu eu despre tine? Mai multe decat crezi, Lestrange. Oare cine a foat acolo cand ai ramas corigent la Previziuni? Cine te-a ajutat de atatea ori sa iti babfajezi rănile, dupa vreo bataie? Nu am fost eu cea care nu a plecat de langa tine, oricate motive ar fi avut? Vreau sa te intreb ceva, Alexei. Ce stii tu desore mine?l-am intrebat furioasa
   Eram doi nori de furtuna, ce se intalnisera si acum se luptau pentru teritoriu. Puteam sa castig in fata lui, dar tot el ar fi ramas invingator, pentru ca el stia mai multe despre ploaie decat mine. El fusese ploaia dupa care tanjisem, chiar daca ma speria apropierea ei. Il subestimasem de multe ori, ca apoi sa imi dau seama cine este.
   Poate il subestimasem inca o data si acum, pentru ca in niciun caz nu ma gandeam ca o sa ii simt buzele reci presate de ale mele. M-am lasat moale in bratele lui, atunci cand mainile sale s-au mutat pe talia mea. Caldura emanata de el ma coplesea, iar gustul de mere al buzelor sale ma facea sa ma pierd usor.
   Cu siguranta nu mai fusesem sarutata asa in toata viata mea, dar nici nu regretam. Insfarsit, ii simtisem buzele peste ale mele. Insfarist stiam ca am o sansa sa dezleg misterul ce il înconjoară.

S-au sarutat pana la urma, pareri?