Slytherin-ul din inima mea

~22~

   Saptamanile au trecut usor, iar el parea sa fi uitat cum ma stransese la pieptul sau si imi marturisise ca vrea sa ma sarute.
   Nu, acel Alexei Lestrange disparuse, fiind inlocuit de cel arogant, stiut de toata lunea. Fiecare cu zidul sau, nu? Daca al meu era unul plin de zambete, al lui era unul plin de aroganta si șarm.
   In schimb, rolul de capitan ii venea perfect. Stia sa ne tina sub control si sa nu se lase manat de popularitate. Nu ca nu ar fi avut destulă si inainte. Fetele toiau acum in jurul sau mai ceva ca albinele, iar eu ajunsesem de multe ori sa patrulez singura.
   Era prea ocupat sa le atinga in toate felurile. Iar eu eram prea ocupata sa vars lacrimi amare pe coridoare, in timp ce imi spuneam ca fusesem o proasta cand imi imaginam ca puteam sa simt si eu acele atingeri.
   Eram o proasta in continuare, pentru ca refuzasem 10 invitatii, pana sa imi dau seama ca el nu avea sa ma invite niciodata. Cand am realizat asta mi-am luat inima in dinti si am acceptat invitatia lui Scorpius.
   Avea sa fie ciudat sa vin cu Malfoy? Probabil urmau barfe, dar stiam ca eu aveam sa ma simt bine in compania lui. Fusese mereu un prieten bun si, la cum se purtase in ultima vreme, stiam ca voia mai mult.
  Lui nu ii pasa de fratele meu protector. Tot ce stia Malfoy era ca inima lui ii putea apartine doar unei fete sincere. Speram sa fie Lily, dar ceva din gesturile ei imi spuneau ca lucrurile nu mergeau tocmai bine intre ei.
   Asa ca, de ce sa nu ii dau o sansa. Ma gandeam cu groaza la faptul ca ultima dată imi pierdusem visele și sperantele, dar acum nu mai aveam ce sa pierd. Nici Scorpius nu avea ce pierde.
   Cu siguranta eram doi oameni mult prea indragostiti de cineva imposibil ca sa mai vedem in jur. Dacă el voia sa ne bandajam ranile reciproc era bine, de oarece si eu voiam asta. Voiam, dar nu stiam inca daca inima mea idioata mi-ar fi permis.
   Nu fusesem sigura de la început, asa ca ma eschivasem cand ma invitase. Dar toate nelamuririle mele au dispărut cand mama mi-a trimis o scrisoare, spunandu-mi ca Scorpius pare dragut. Asta fusese garanția mea si era suficienta.
   Iar acum, eram din nou in camera de zi, asteptand ca Alexei sa se hotarasca ce facem in continuare. Nu eram expertă în Potiuni degeaba, dar el era partenerul meu si avea dreptul sa aleaga ce facem.
   -Hai sa punem ceva personal. Asa o sa fie mai usor cand alegem cantitataea de ulei albastru.m-a sfatuit
   L-am aprobat, incepand sa ma joc cu  incuietoarea de la lantisor. Fusese al bunicii, iar mai apoi al mamei. Acum, era al meu si eu îl folosisem din plin. Pe cine păcălesc, as fi fost moarta de mult daca nu il avea. Mama stiuse sa mi-l dea in cel mai potrivit moment. Mereu stia ce sa faca.
   -Eu pun inelul.m-a anunțat
   Am privit cum și-l scoate de pe deget, aruncandu-l în cazanul negru. Am oftat cand mi-am dat si eu jos colierul, aruncandu-l in cazan. Tineam prea mult la ei si imi era frica ca nu o sa reusesc fără el.
   Singurele momente in care il dădusem jos erau cele in care eram plecată la concursuri, iar atunci ma simteam la fel de nelinistita.
   -Asa de important este?m-a intrebat Alexei
   -E al mamei, iar piatra din care e facut a fost din pumnalul Elenei din Troia. Daca esti nelinistit o sa te ajute.i-am explicat
   In mod normal o discutie cu el ar fi fost mai animata, iar eu m-as fi străduit sa par mai interesanta. Dar discutia asta avea ceva diferit, ce imi placea la nebunie. Era calma si destinsa, putând sa spun totul sincer.
   Era, cu siguranta, cea mai normala discutie pe care o purtam cu el de mult timp incoace. Poate si singura normala din toata viata noastra.
   -Inelul e la fel de important, nu-i asa?mi-am incercat norocul
   -E de la tata si e o moștenire de familie. Ajunge mereu la mostenitorul numelui, asa ca l-am primit cand am făcut 13 ani. Pe atunci inca credeam ca Vescan e mai tare decat Randi.mi-a explicat amuzat
   Am ras incet, neputand sa trec peste ce spusese. Stia sa amuze un om.
   -Personal, cred ca Vescan e mai tare si melodia mea preferata momentan este de la Vescan.i-am explicat
   M-a privit surpins, în timp ce m-a luat de mana si m-a tras pana in camera sa, ignorandu-mi protestele. Am chicotit absenta, cand a dat play melodiei.
   -Am ghicit, nu?" In dreapta ta".m-a întrebat fericit
   L-am aprobat zambind, in timp ce ne invarteam impreuna prin camera. Iubeam melodia asta, mai ales ca se potrivea perfect. Versurile ne-au ajuns amândurora pe buze, incepand sa le repetăm la nesfârșit, iar si iar.
   Isi daduse seama de mult ca pareau scrise doar pentru nou doi? Sau eu eram singura ce conștientizase asta?
   Pe naiba, in momentele alea imi doaream doar sa ma sarute, ca sa uit orice plan imi făcusem cu Malfoy. Dar, el nu o facea, iar planurile mele ramaneau la fel.

Play la melodie, dragilor❤