~20~

192 16 15
                                    

            "Vreau saruturi sa ma sufoc.
                  Sa ma topesc. Sa ma pierd
                                  de tot."
  

    Am deschis ochii incet, trezindu-ma într-o cu totul alta lume. Sau poate lumea asta era camaera mea, putin prea curata? Cu siguranta da.
   Mi-am dat seama putin mai tarziu ca eram in bratele sale, stand lipita de pieptul sau. Tot ce imi aimteam era ca ne-am sarutat, iar de acolo mi se taiase firul, stiind doar ca am ajuns in camera mea, unde am inceput sa il ascult.
   Plansese in fata mea, da. Il vazusem in cel mai nasol moment, observasem cum nici el nu putea sa stapaneasca haosul din care era creat. Si toate astea din cauza catorva cuvinte insirate pe o foaie de hartie.
   Cum putuse tatal sau sa fie asa de crud, in cat sa ia custodia sa totala? De ce ii era asa de frica marelui Nikolai Lestrange sa isi lase fosta sotie in preajma copilului sau? Era unul dintre cei mai buni aurori din cadrul Ministerului, iar faptul ca, candva, fusese de parte raului era aproape uitat. Ar fi putut sa isi apare fiul, care oricum se putea descurca si singur.
   Cu toate astea, alese sa faca totul legal, luandu-l cu totul de langa mama sa. Stiam ca influențele familiei lui erau largi, cu atat mai mult ca tatal lui Scor era si el auror. O familie faimoasă de-a dreptul si cu un nume ce rivaliza cu Potter si Black.
   Am simtit o atingere usoara pe gat, iar cand m-am intors am dat de chipul lui Alexei. Mi-a zambit incet, nebagand in seama ca adormisem din nou îmbrăcați in acelasi pat. Unde incercam sa ajung cu asta? Nici eu nu stiam.
   -Imi pare rau, Gizeh. Am fost asa un idiot si ne...a inceput sa spuna
   L-am oprit imediat, punandu-mi un deget pe buzele lui. A tacut brusc, iar eu mi-am deschis bratele larg, strangandu-l in brate.
   -Nu e vina ta, A. Erai furios si pe buna dreptate ai spart toate lucrurile alea.i-am spus
   -Imi pare rau ca te-am sarutat. Nu trebuia sa o fac, nu trebuia sa te fortez cu nimic. Nici nu stiu daca m-as fi oprit acolo, iar asta ma omoara. Nu o sa se mai intample, promit.*la zis calm
   Ii multumeam Universului ca nu imi poate vedea fata, pentu ca as fi murit acolo. Lacrimile mai aveau putin si ieseau, atat de tare ma durea. Nu insemnase nimic pentru el. As fi putut ajunge doar o alta cucerire pe lista lui lunga. Cat de idioata fusesem, imaginandu-mi ca el simtise acelasi conecxiune intre noi? Cel mult as fi fost o fata pe care sa isi verse amarul.
   Ce dracu gandisem in momentele alea? I-aș fi cazut in plasa imediat, fara sa ma gandesc ca nu însemnam nimic. Tot sora mai mica a lui Aaron ramasesem, iar el nu voia sa schimbe asta.
   Am reusit sa surad putin, dar asta doar cand mi-am dat seama ce crezusem toata noaptea. Am simtit cum mainile lui au urcat incet in parul meu, tragand de elastic si lasandu-l sa imi cada lin pe spate. Niciodată nu il lăsasem prea lung, multumindu-ma sa imi vina pana la umeri. Nu imi placea de multe ori cum imi statea, dar mereu ma simteam bine, stiind ca macar este drept. Macar aici ma ajutase Universul.
   -Stim amandoi ca nu m-ai rani, Alexei. Nu-i asa?l-am intrebat soptit
   A rost randul lui sa se fație, încercând sa ajunga la acelasi nivel cu mine. Într-un final i-am simtit degetele pe barbia mea, in timp ce mi-o ridica incet. Irisii nostri s-au întâlnit din nou, ramanand captivati unul de altul.
   -Nu te-aș rani, Gizeh. Niciodata nu o sa iti vreau raul. Totusi, e asa de gresit ca acum vreau doar sa te sarut iar?m-a intrebat ragusit
   Rosise! Oo, pe naiba, il făcusem sa se rusineze! Dupa tot ce spusese aveam sansa sa ii dau un sut in fund, alungandu-l imediat. Si voiam sa o fac. Voaim cu toata fiinta mea sa ii arat ca nu eram o fata oarecare, ce ii sare in brate la fiecare atingere si soapta. In definitiv, eu eram Gizeh Black si proveneam dintr-o familie de la care toti voiau seriozitate si sarm.
   Pana la urma, de ce imi pasa asa mult? Puteam sa imi distrug mai tare inima, permitandu-mi cateva momente de libertate?
   -Nu, nu e gresit de loc, cand si eu vreau acelasi lucru.i-am marturisit
   Ceva l-a făcut sa zâmbească, iar eu l-am imitat imediat, de parca eram vrajita. Vrajita de el si tot ce insemna. S-a apropiat usor, lasanduse cu putere langa mine. Capul lui s-a apropiat usor de al meu, iar acum buzele sale le cautau flamande pe ale mele. Și le au găsit cu siguranță pentru că s-au lipit de ale mele. Sinteam aroma de mere ce il invaluia si nu m-am putut abtine sa imi deschid gura, atunci cand el mi-a cerut-o.
   Ne sarutat fara sa ne pese de altii. O făceam de parca nu aveam nicio grija in lume. Ne sarutam la greu de vreo cinci minute, cand i-am simtit mainile pe fundul meu.
   Mi-am trecut un picior pe dupa trupul sau, ajungand sa il incalec la propriu. Cand mai fusesem într-o situație din asta? Chiar in camera de zi, cand eram nas in nas, sperand sa nu ne strice nimeni momentul. Avusesem ghinion cu nemiluita in ziua aceea.
   Exact cand i-am simtit mainile din nou pe fundul meu ne-am oprit. Nu pentru ca am fi vrut, ci pentru ca cineva a tusit sonor in prag.
   Slughtorn ne privea amuzat, in timp ce eu muream de rusine in bratele blondului. Frate, doar eu am putut atrage tot ghinionul din Univers!

Dublu ups, as spune. Ce mai ziceți?❤
  

Slytherin-ul din inima meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum