Slytherin-ul din inima mea

~6~

                           "Daca aveti treaba cu
                        mine ma gasiti in iad."

   M-am dezlipit usor de fereastra, inchizand-o in urma mea. Am aruncat o ultimă privire spre camera, analizand-o atenta. Lipsea ceva, oare? Nu stiam, chiar daca raspunsul ce imi venise in minte era, probabil, cel mai potrivit.
   Am luat cheia de pe birou, mulțumind cerului că nu o uitasem iar pe undeva. Devenise un obicei să o uit, iar Alexei isi luase sarcina de a mi-o aduce intotdeauna.
   Mă privea amuzat cand mi-o întindea, de parca stiuse mereu că sunt o uituca. Ii dădeam dreptate si imi aminteam cum si mama avea aceasi problema, chiar daca scuza ei era că reușise să creasca doi copii ca noi pana la 16 ani.
   -Nu poti să mergi mai repede, Gizeh?mi-a rasunat vocea lui Amethyst
   Ajunsesem in fata scărilor de la iesirea din castel, iar ea mă astepta. Nu mă gandisem că aveam să patrulez tocmai cu ea azi, asa că nu mă grabisem. Amethyst era singura persoana ce putea alerga kilometri fata să se planga, pe cand eu mă plangeam in fiecare cantonament avut.
   -Sunt aici! Nu mai fi asa suparata, Ame.i-am transmis repede
   Mi-am bagat mainile in buzunarele de la roba, sperând să mi le încălzesc putin. Degaba, pentru că erau tot reci. Era abia inceputul lui Septembrie, dar frigul se simtea pe coridoarele pusti ale scolii. Nu aveam manusile la mine, dar stiam că aveam să rezist pana se termina tura.
   -Am vorbit cu Albus.am auzit soapta lui Amethyst
   M-am oprit pe loc, deschizandu-mi larg gura. Stiam că in momentul ala aratam comic, dar nici nu imi pasa. Intunericul holului m-a invaluit incet, acoperindu-ma de orice intrus. Amethyst mă privea, dar furtuna din ochii ei era inca acolo, la fel cum o stiam. Am respirat, usurata că nu fusese zdrobita de cuvintele lui Albus.
   -A spus ceva intereant?am intrebat-o
   A dat afirmativ din cap, indreptandu-se cu privirea spre capatul coridorului. I-am vazut neliniștea, asa că m-am apropiat usor, trangand-o in bratele mele.
   -Te-a crezut?am repetat incet
   Un suspin puternic i-a scapat printre buze, facand-o să se cutremure. Am asteptam, pana să prinesc un raspuns.
   -M-a facut in toata felurile posibile, spunand că nu am stiut niciodata să mă uit si la alcineva inafara de mine. A strigat cat de tare a putut că nu mi-am dorit alceva decat faima, iar el a stiut asta întotdeauna.a explicat ea
   M-am depărtat de ea, ridicându-i chipul. Câteva lacrimi trădătoare îi scapasera pe obraji si nu voiam să o vad asa. Mi-am trecut mana peste obrajii ei, indepartand orice urma de slăbiciune. Nu aveam de gand să o las asa. Nu puteam să o vad cum se farama in bucati in fata mea.
   -Tu crezi ce zice el? Stim amandoua că e o mare prostie ce a spus, iar tu nu ar trebui să faci nimic pentru faima. Adevarul pe care nu vrea să il spună este că e ranit, Amethyst. E ranit pentru că l-ai ales pe fratele său.i-am comunicat calma
   Ceva din privirea ei s-a schimbat, facandu-ma să imi doresc să o ajut. Înțelesese insfarist ce se intampla cu prietenul ei cel mai bun. Nu credeam că stia ce să faca, dar avea să iasa bine din lupta asta oarba. Aveam să am eu grija de asta.
   -Multumesc! Stii mereu ce să spui.mi-a rapsuns într-un final
   -Am avut niste profesori buni.am raspuns
   Un zambet timid i-a aparut pe buze. Ea si mama fusesera persoanele de la care invatasem totul. Ar fi trebuit să vorbesc si de tata, dar nu aveam cum să îl descriu in cuvinte. Tata era pur si simplu eroul meu, iar pentru a fi langa el incercasem mereu să fiu fiica perfecta. Am crezut că am reusit mereu, dar la un moment dat mi-am dat seama că sunt fiica lui oricum si nimic din ce fac nu e de ajuns. Poate fusese greseala mea pe undeva, dar stiam că si lui îi lipsise ceva mereu.
   -Ar trebui să plecam? Probabil cineva isi face de cap pe culoarele astea.m-a intrebat ea
   Am aprobat-o, incepand să mergem amandoua incet pe holurile scolii, ce noaptea aveau ceva special, ceva ce mă făcuse mereu să mă simt ca acasa. Asta spusese si palaria in primul an, pana la urma. Am crezut mult timp că greșise trimitandu-ma la Slytherin, dar am inceput să imi dau seama că era cel mai bun loc pentru mine. Mă sinteam la locul meu printre cei ce erau considerati rai, dar aveau talente ascunse.
   Incepusem să ne indepartam de culoarele cele mai pusti, ajungand langa intrarea din spate. Usa era deschisa, iar pentru cateva momente am crezut că strigoiul isi făcuse iar de cap. Totusi, il preferam pe Peeves, il locul lui.
   -Gizeh, Amethyst! Venitit pana aici, va rog!ne-a strigat vocea directoare
   Ne-am îndreptat spre ea, fara să analizam silueta de langa ea. Directoarea era într-o mantie de calatorie si langa ea statea un elev. Purta o mantie albastra, asa ca nu prea  am reusit să îi dezlusesc fata.
   -Acesta este un elev transferst din America. Sper că voi îi puteti face turul, ca maine să se poata obisnui mai bine cu orarul scolii.ne-a informat pe un ton linistit
   Am aprobat mecanic din cap, sperand că avea să fie cineva interesant. Profesora a disparul printr-un coridor, lasandu-ne pe toti trei singuri.
   -Deci, care e numele tău? Eu sunt Amethyst si ea e Gizeh.ne-a prezentat Ame
   Baiatul a facut un pas in fata, iar atunci l-am vazut. Eram...terminata. Pur si simplu ramasesem o statuie, fara să pot face vrun pas. Mainile mi s-au inclestat pe langa corp, iar ochii mi s-au marit, nevrand să accepte asa ceva. Buzele au inceput să imi tremure, iar ochii săi iscoditori mă priveau incet.
   -Buna, Gizeh.mi-a vorbit
   -Du-te naibii!i-am strigat
   Am luat-o pe cel mai apropiat hol, fara să imi pese de nimic. Nu auzeam nici strigătele lui Amethyst, nici pasii lui ce veneau dupa mine. Tot ce stiam era ca el era aici. Cel in care imi pusesem toata speranta, cel caruia ii dădusem tot ce mai ramasese din inima mea sfasiata. Baiatul care cu o singură mișcare mi-a luat de sub picioarele visul si inima. Pur si simplu era demomul ce mă sfaramase pana nu mai ramasese nimic din mine. Era greseala ce mă urmarea in fiecare secunda.

Personaj nou. Oare ce legatura are cu trecutul lui Gizeh? Ii dedic acest capitol lui Ale_Marie2000, pentru ca m-a sustinut mereu💕 Saptamana viitoare sunt in cantonament, asa ca nu stiu daca o sa mai postez ceva. Mai jos poze cu Alexei si Gizeh--