Slytherin-ul din inima mea

~10~

                            "Nu-mi spune ca cerul
                             e limita, atunci cand
            exista urme de pasi pe luna."

   -Ce cauti in acelasi pat cu sora mea, idiotule?a strigat Aaron
   Am vazut cum Albus incepuse să rada, acompaniat și de Scropius. Radeau asa de tare incat se tavalisera pe jos, tinandu-se unul de altul.
   Ar fi fost bine daca si fratele meu i-ar fi urmat, cu toate că mă indoiam de asta. Aaron fusese mereu fratele cel protector, gata să mă stranga la pieptul său cand am o problema.
   Nu fusese cel mai atent frate vara trecuta, cand totul se prăbușise peste mine, dar fusese acolo atat cat îi permise-se orgoliul meu mult prea mare. Asta conta, nimic alceva.
   -Daca ati terminat de uitat ca bezmetici, ati putea să imi raspundeti.a repetat pe un ton mai calm
   Am dat să mă ridic, insa ceva mă tinea la locul meu. Mainile lui Alexei nu pareau dornice să imi dea drumul, asa că am ramas acolo unde eram.
   -Puteți să vă carati afara? Stateam bine.le-a rapsuns intr-un final
   De data asta nu m-am mai putut stapani, dand drumul unui raset sonor. Scorpius deja se tinea de margine unui scaun, pentru a nu se prabusii, iar Albus facuse gaura in podea de atata ras.
   Singurul incruntat ramase-se Aaron, ce nu parea prea convins de gluma prietenului său. Avea mainile stranse la corp si, spre groaza mea, arata la fel de furios ca mine aseara.
   -Iti bati joc de mine, Alexei.a zis pana la urma
   -In niciun caz, Aaron. Doar că, nu este cel mai potrivit moment.i-a raspuns blondul
   S-a ridicat intr-un cot, sprijinindu-se de pat. Pătura a fost trasa putin in jos, dezvaluind faptul că amandoi eram complet imbracati. Expresia fratelui meu s-a mai linistit, vazand că nu se intamplase nimic. In schimb, Albus arata de parca s-ar fi așteptat la o comedie de lunga durata. Ai cam mult ghinion, vere.
   -Nu s-a intamplat nimic, asa că ai face bine să te calmezi.l-a lămurit Lestrange
   -Totusi, ce mama naibii cautati in acelasi pat?a intrebat el
   Tonul voci i s-a schimbat, dezvăluind ironia. Un zambet scurt i-a aparut pe buze, facandu-ma să îi zambesc cu toata inima.
   -Gizeh avea nevoie de un umar pe care să planga, asa că eu am fost aici. Probleme?a încercat să se explice
   Ar fi trebuit să il avertizez, sa îi tip in fata că nu vreau să afle si Aaron de slăbiciunea mea. Nu voiam să arunc pe umerii fratelui meu si problemele mele, stiind prea bine că nici-o mana nu mă poate trage din infernul meu.
   -Spune-mi, al naibii, că nu ai facut-o iar.m-a interogat el
   Mi-am lasat privirea in pamant, gata să mă ascund in cel mai intunecat colt al temnitelor. Voiam doar să fiu invaluita de intuneric, iar greselile mele să nu mai fie un motiv de suparare pentru el.
   Tineam prea mult la singurul om ce fusese constant in viata mea ca să il necajesc. Daca cineva m-ar fi pus să aleg între dragostea dupa care tanjeam si el, probabil aș fi ramas cu inima franta o eternitate.
   -A avut motivele ei.a încercat să mă apare Alexei
   -Motive si motive! Nu rezolvi nimic in felul asta, Gizeh! Mai stii ce s-a intamplat cand tata a aflat, nu?m-a intrebat apasat
   Am tasnit din patul calduros, simțind cum toate greselile din trecut fugeau spre mine. Pătura sau bratele lui Alexei fusesera, cel mai probabil, singurul zid pe care il construisem in jurul meu. Acum, dărâmasem singura tot ce construisem peste noapte.
   M-am oprit in fata fratelui meu, prinvindu-l in ochii aceia verzi, identici cu ai mei. Stia cand atingea o coardă sensibila si o făcuse cu buna stinta acum.
   -Să nu indraznesti să imi spui nimic de tata! Stii că nu ai niciun drept.i-am reprosat
   Tonul vocii imi iesise putin mai puternic decât imi dorisem, insa nu aș fi schimbat nimic. Mă sinteam mai curajoasa, iar lucrul asta il datoram lui Lestrange, ce mă incuraja-se in fiecare secunda.
   -Tata a avut dreptate si tu o stii prea bine. Ce nu vrei să înțelegi?a intrebat iar
   -Asculta-ma bine, Aaron. Nu am intentia să il implic pe tata in problemele mele si cu atat mai putin pe mama. Daca aleg să mă omor singura e din cauza că am un motiv bun de dus in spate, iar tu nu stii nici jumatate!am tipat
   Zambetul pe care il pastrase pe buze pana atunci îi disparuse, lasand loc confuziei. Oricât de puternica paream in fata celorlalti si oricant de frumoasa eram, el stiuse mereu daca sunt într-adevăr curajoasa sau frumoasa. Nu îi auncasem niciodata un cuvant jignitor, tinand prea mult la geamanul meu. Nu era obisnuit cu aceasta varianta a mea, pe care nici eu nu o recunoșteam.
   -Acum, chiar ar fi momentul să pleci, frate. Vorbim mai tarziu.l-a expediat prietenul său
   Pana si eu ramasesem surprinsa de atitudinea sfidatoare a lui Alexei. Nu stiam că isi permitea să o faca pe seful cu Aaron, mai ales că prietenia lor parea cel mai sfant lucru cunoscut de mine. Daca mă inselam insemna că eram într-adevăr o idioata, ce nu se uitase prea atent in jur.
   -Avem de vorbit, Alexei. Stii prea bine că nu sunt de acord.i-a reamintit fratele meu
   -O să vorbim atunci cand mă asigur ca ea e bine. Pana atunci, poti să te ocupi cu alceva.a pronuntat hotarat blondul
   Aaron a incuvintat din cap, parasind camera ce imi fusese salvare toata ziua. Sau bratele lui fusesera cele ce mă salvasera de o noapte alba? Fusese, oare, atingerea lui asa fina pe spatele meu?
   -Calmeaza-te, Andreea.a soptit
   Bratele sale m-au prins între ele din nou, inchizand poarta spre orice nefericire.
   Alexei Lestrange era singurul ce nu mi-ar fi uitat niciodata al doilea prenume. Doar el putea tine minte cat de calma eram cand cineva mă striga pe numele mamei.

1000 de cuvinte fix. Ce parere aveti despre acțiune? Scuzati greșelile gramaticale, nu sunt o experta💞✒