Slytherin-ul din inima mea

~15~

                           "Cu toti suntem rodul
                         unor povesti de iubire."

   Slughtorn voia doar sa ne ceara ajutorul pentru a aranja ingredientele. Fusese sigur ca noi o sa ne descurcam, ne repetase tinp de 3 ore, cat ne luase sa aranjam totul.
   Saptamana trecuse ca un fulger, lasandu-ma fara suflare la propriu. Temele deveneau din ce in ce mai agasante, fortandu-ma sa las orice activitate pe dinafara.
   Ajungeam adesea sa adorm in camera de zi, in timp ce ma concentram pe un referat mult prea lung si nefolositor. In fiecare dimineata eram trezita de el, cu un zambet. Studiam inpreuna pe cat posibil, avand in vedere ca aveam cam acelasi orar.
   Cu siguranta nu procedam bine tinandu-l atata de aproape si refuzand sa ii dau drumul. Ce aveam sa fac daca isi gasea o iubita? Ce avea sa se intample cu mine cand as fi vazut cum toata iubirea la care speram era indreptata spre alta fata, una cu forme perfecte si zambetul alb?
   Intrebarea asta imi aparuse in minte chiar in timpul unui antrenament, cand prinsesem din zbor o discutie intre Aaron si Albus. Nu stiu despre ce vorbeau, dar singura mentionare a numelui lui ma facuse sa trag o mie de concluzii. Speram sa ma insel, iar el sa apara de undeva si sa imi vorbeasca.
   Alexei nu parea dornic sa imi vorbeasca, am dedus cand m-am asezat langa el in acea seara. Purta un trening gri, ce îi scotea in evidenta ochii de furtuna. Ma privea deconectat de realitate. Parea...ranit.
   -S-a intamplat ceva?am intrebat curioasa
   A ramas in aceasi pozitie, privindu-ma si masurand optiunile. A decis ca merit efortul, de oarece a inceput sa vorbeasca.
   -Am primit o scrisoare de la tata. Este...foarte suparat.a zis pe un ton neutru
   M-am miscat stanjenita, stiind ca relatia dintre el si tatal sau era ciudata. Nu stiu daca mi-a spus vreodata ceva despre el, cu atat mai putin despre familia sa. Cumva lucrul asta facea parte din misterul ce il inconjura. Dar de ce alesese sa imi inpartaseasca tocmai acum lucrul asta?
   -Ai facut ceva?l-am intrebat
   A ras. Rasul lui nu era cel pe care il stiam, din contra, era un ras nervos si chinuit.
   -Eu mereu fac ceva, Gizeh. Nu poate trece peste faptul ca o prefer pe mama in locul lui. Am tot ce imi trebuie, pot sa aleg singur ce fac cu viata mea, dar tot nu il ador pe el. Nu am o relatie perfecta cu el, asa cum ai tu.a explicat serios
   Mi-am atintit privirea spre el, certandu-l din priviri. De unde avea sa stie ca relatia mea cu tata era terminata de un an si ca nu credeam ca o mai puteam repara? Nu avea de unde sa stie ca tocmai atinsese cea mai sensibila coarda a mea.
   Ma privea in tot acest timp, cat eu imi strangeam dintii si incercam sa nu las lacrimile sa cada. Ma ranise cu o singură propozitie, iar eu fusesem atat de patetica incat sa ma interesez de el.
   -Asta crezi tu, Lestrange? Pentru tine sunt o printesa rasfatata ce se intelege cu toti? Imi pare rau sa te dezamagesc, dar relatia dinte mine si tata e mai rea decât a ta.am inceput sa explic furioasa
   S-a ridicat in picioare, privindu-ma arogant. Un zambet i-a aparut pe buze, in timp ce ma analiza.
   -Crezi ca inghit toata chetia asta? Recunoaste ca avem acelasi trai si suntem niste copii de bani gata. Eu incerc sa fac ceva ca sa ma apropii de tata, pe langa tine.mi-a aruncat in fata
   Am fost mai rapida decat o furtuna, ridicandu-ma in picioare. Voia razboi, iar eu ma simteam destul de puternica ca sa ma razboiesc cu el. Ma ranea in cel mai aiurea fel, descriind relatia mea cu tata asa. Incercasem de nenumarate ori sa ma impac cu el, dar in acelasi timp eu fusesem mereu problema. Stia ca nu renuntasem la toate viciile si nu avea sa imi dea o sansa stiind asta.
   -Vrei sa ma vezi plangand sau ce? Cum poti sa spui toate astea cand ma cunosti mai bine decat oricine? Am gresit, recunosc, dar incerc in fiecare zi sa imi indrept greselile. Crezi ca nu am incercat sa imi repar relatia cu tata? La naiba, incerc asta in fuecare secunda din viata mea!i-am reproșat inapoi
   M-a privit dezaprobator, uitand ca acum putin timp se juca in parul meu.  Eram doar un fir de iarba, iar el era campul inverzit. Atat de nesemnificativa eram in ochii lui.
   -Asta e problema ta, Black. Nu stii sa te uiti la altii. Crezi ca trebuie sa ne uitam doar la probleme tale si sa iti sarim in ajutor imediat? Esti oarba daca crezi lucrul asta, sa stii.a contracarat
   L-am inpins cu toata puterea in spate, incercand sa imi mentin calmul într-un fel sau altul.
   -Eu sunt oarba, Lestrange? Cat de arogant poti sa fi ca sa nu vezi cum te uiti tu la lume? Pentru tine totul se rezuma la orgoliul ala al tau si atat. Fiecare fata din castelul asta a sperat sa te schimbe, sa te faca sa o iubesti, dar au reusit doar sa se distruga pe ele! Tu nu poti vedea nimic, pentru ca te ascunzi dupa un zid de aroganta.am pronuntat sonor
   Cum ajunsesem asa? De ce a trebuit naibii sa il intreb de scrisoarea aia? De ce a trebui el sa se ia de mine? Acum cateva zile eram nas in nas, privindu-ne cu dorinta, ca acum sa ne certam mai ceva ca nemtii si rusii. Putuse oare sa uite toate starile in care ma adusese atat de usor?
   -Un discurs pe cinste, ce sa spun! Dar, tot oarba esti, Gizeh. Ai incercat macar o data sa te uiti la Aaron si sa vezi viata prin ochii lui? Iti spun eu ca nu si nici nu o sa o faci. Te-ai concentrat doar pe tine, lasandu-i pe ceilalti. Ți-a placut sa te plimbi dintr-o parte in alta a lumii, facand judo, nu? De ce nu fugi inapoi acasa si te ascunzi in sala de antrenament, hă? Stim amandoi ca esti o fricoasa.a zis
   Lacrimile mi-au cazut pe obraz fara sa vreau, dorindu-mi doar sa ii dau o palma. Nu aveam sa o fac, stiam asta. Nu puteam sa il lovesc nici daca imi doream. Il uram al naibii de mult pentru ce zisese. Ma uram pe mine, pentru ca imi permisesem sa visez ca tine macar 1% la mine. Ce idioata si proasta fusesem, crezand in basme.
   -Nu pot sa mai fac judo. Mi-am pierdut scopul in viata odata cu tot ce imi mai rămăsese din inima. Sper ca esti fericit , acum ca mi-ai vazut lacrimile. Iti doreai sa auzi din gura mea ca tin la tine sau ce? Poti sa te duci naibii, asa cum s-a dus si tot ce aveam eu la judo.i-am comunicat
   I-am simtit uimirea in aer, dar deja tranteam usa camerei, disparand pe cel mai intrunecat coridor. Nu voiam sa ii dau voie sa ma vada asa, plansa si distrusă de el, ce credeam ca ma pitea salva din haos.
   Nu imi dadusem niciodata seamă ca el era haosul in care ma pierdusem de mult.

Putina drama, huh? Tine mine, familia nu ne-o putem alege, dar prietenii da💞