Adoptată

Capitolul 23

Izabella

 Se aud zgomote. Îmi afund capul mai mult în tricoul lui Luke. Să dorm alături de el mereu a fost plăcut. Dar de data e extraordinar. Brațele sale puternice mă strâng aproape de corpul lui și mă simt cu adevărat protejată. E atât de drăguț cu mine. Face faptul că sunt îndrăgostită de el mult mai ușor de îndurat. Știu că el e doar atras de corpul meu. Dar e atras de corpul meu. Și nu e ca și cum nu mă iubește. O face. Doar că nu așa cum o fac eu. 

Zgomotele se aud mai tare. Îmi deschid ochii și revin la realitate. Au venit și ceilalți acasă. Luke se foiește. Îi dau la o parte brațele și mă dau încet din pat. Nu vreau să fie trezit. Știu că e mereu ocupat și singurele lui clipe de relaxare și le petrece cu mine. 

Merg în pas grăbit pe scările de lemn. Când ajung la capătul lor privirile tuturor sunt deja pe mine. Mi se înmoi picioarele. Mă fac să mă simt inconfortabil.

- Puteți face liniște? Luke doarme. 

Îmi găsesc curajul pentru a vorbi. Toți se încruntă. Dau un pat înapoi, dar mă lovesc de scară.

- Doarme la tine în cameră?

Candice vorbește vizibil deranjată. Nu știu ce i-am făcut acestei femei de mă urăște atât de mult. Mereu îmi aruncă priviri urâte. Ce să mai spun de soțul ei? Mă vede ca pe o dezamăgire pentru fiul lui. Dar puțin îmi pasă de părerea lui. Nu sunt aici pentru a-l impresiona pe el.

- Da.

- E un lucru normal. Iza mai are coșmaruri din când în când. 

Amanda e cea care îmi ia apărarea. Într-un fel sau altul. Probabil își ia apărarea ei. Ca nu cumva ei să creadă că e înșelată fix sub nasul ei. Ceea ce se întâmplă, de asemenea. Nu am avut niciodată coșmaruri în timpul zilei. Se minte singură. Dar e mai bine așa.

- Ok, vom face liniște. Îmi zâmbește tatăl lui Luke.

Prima oară când îl văd pe omul ăsta zâmbind. Mi se pare straniu. Nu știu cum Luke se trage din acești doi oamenii urâcioși. El e atât de drăguț și înțelegător. Mă așteptam ca părinții lui să fie la fel ca el. 

Cu pași mici urc scările și plec înapoi în cameră. Luke încă doarme. Se pare că  e chiar obosit. Mă așez pe podea, cu picioarele încrucișate, uitându-mă la el. E drăguț când doarme. Zâmbesc puțin. Ultimele zile au fost atât de minunate. Niciodată nu m-am simțit mai bine. 

Îmi place atunci când Luke mă atinge și sărută. E uimitor! Sunt surprinsă că a acceptat toate astea. Mă așteptam să zică că nu e moral să facem asta și că sunt patetică. Dar a acceptat. Mă gândesc că pentru asta m-a luat de la bun început. M-a cumpărat pentru a-i satisface nevoile sexuale. Și încă are contractul acela. Oare încă vrea să fiu sclava lui sexuală? 

Nu. Ar fi absurd. Aș fi de acord să facem tot ce vrea el și fără un contract ca acela. Știu că nu mi-ar face niciodată ceva ce nu mi-ar place. Și știu că nici nu m-ar presa să fac ceva ce nu sunt pregătită să fac. Cu siguranță are motivele lui pentru care îmi ascunde toate aceste chestii. Poate nu vrea să știu cu ce scop m-au lăsat părinții mei în mâinile altuia. Poate îi e frică de ceea ce aș putea crede despre el.

Dar eu nu l-aș putea urî niciodată. Mai ales din motivul acesta. Nu a făcut nimic care să demonstreze că vrea să mă trateze ca pe sclavă. Sigur, mă atinge. Dar asta e cu permisiunea mea. Și eu vreau asta. Eu sunt cea care a început toată astea. Nu mă atinge numai pentru plăcerile lui. Se gândește și la mine. 

Amanda e atât de norocoasă că se căsătorește cu el. Că îl poate avea în toate felurile și nu trebuie să se ascundă. Că pe ea o iubește și e pregătit să fie cu ea tot restul vieții.