Adoptată

Capitolul 21

A trecut o săptămână de când am fost de acord cu propunerea Izabellei. Nu sunt prea mândru de decizia mea, dar nici nu mă deranjează prea tare. Prefer să nu gândesc când sunt cu ea. Așa e mai ușor de suportat mustrările de conștiință pe care le am după. Nu îmi doresc totuși să fiu total indiferent. Trebuie să fiu conștient că nu e normal să fac lucruri de genul cu Izabella. Nu îmi pot pierde mintea în halul acela. 

Săptămâna asta nu am fost prea des la serviciu. Nu e nevoie să fiu prezent mereu. E o perioadă mai lejeră, iar lucrurile mai neimportante le pot face și de acasă. Asta m-a făcut să îmi petrec mai mult timp cu familia mea. Ceea ce nu a fost prea plăcut. Totuși, mama stă destul timp cu Amanda. Așa că nu mai e nevoie să o suport și ea. În ultimul timp am început să stau din în ce mai puțin cu Amanda. E absurd. În puțin timp ne căsătorim, dar abia ce ne vorbim. E mereu ocupată. 

Însă am timp și pentru Izabella. În urmă cu câțiva ani, când aveam zile libere, o duceam prin oraș. Acum ne sărutăm pe unde apucăm. Nu asta e relația pe care mi-o doream cu ea. Însă e relația la care am ajuns. 

Mă uit la ceas. Izabella trebuia să fie aici deja. Sunt în parcarea școlii de vreo zece minute. Mulți adolescenți părăsesc porțile, însă nici urmă de Iza. Probabil stă cu băiatul ăla. Începe să mă enerveze din ce în ce mai tare gândul la ei doi împreună. Dar nu voi recunoaște asta cu voce tare vreodată. Așa că o las să fie prietenă cu cine vrea. 

O văd lângă prietenul ei. Se oprește la porțile liceului și vorbește ceva cu el. Uneori îmi e teamă că ar putea spune cuiva ceea ce facem noi. Dar îmi amintesc că și ea e precaută. Presupun că nu e atât de naivă. 

Își rotește privirea în jur. Pare că mă observă. Îi face cu mâna băiatului și vine spre locul în care am parcat. 

- Bună, Iza! Cum a fost la școală?

Se uită la mine în timp ce se chinuie să-și pună centura.

- Ca de obicei.

Pornesc motorul și ies din parcare. Arunc o privire la Izabella și o surprind deja uitându-se la mine. 

- E cineva acasă? Întreabă ea.

- Nu. Sunt plecați toți la cumpărături. 

O văd zâmbind. Îi iau privirea de la ea. Mă desconcentrează mult prea repede. Mă uit la drum, conducând spre casă.

În zece minute ajungem. Izabella se aproprie de mine imediat ce închid ușa în urma mea. Când numai centimetrii, ea își apucă capătul bluzei și o dă peste cap. Îmi pun mâinile pe șoldurile ei, lipind-o de mine. Îi desfac capsele sutienului, astfel niciun material nu îi mai acoperă sânii. Nu are nici pe departe corpul dorit de majoritatea bărbaților. Dar pe minte mă scoate din minți. Fiecare centimetru din ea e perfect. E pur și simplu irezistibilă. 

Îmi las mâinile în jos și o apuc de fund. Geme. O ridic, astfel încât să fie pusă marginea canapelei. Mâinile ei se bagă în părul meu și mă trage spre ea. Ne sărutăm. Picioarele ei îmi încolăcește mijlocul.

Cobor cu săruturile. Îmi lipesc buzele de linia maxilarului ei, trecând spre gât. O mușc ușor de piele, asigurându-mă că nu îi las vreun semn. Îmi pun mâna aproape de sânul ei și tresare. O apuc încet de sân. Își strânge picioarele și capul i se lasă pe spate. O sărut pe sânul liber simțind cum, pentru scurt timp, a tremurat. 

- Luke... Îmi geme numele. 

 Îi desfac nasturele blugilor ei apoi trag încet de fermoar. Îi dau pantalonii jos doar până la genunchi. Îmi așez mâna între picioarele, aproape de feminitatea ei. Pot simți cât e excitată e prin materialul lenjeriei intime. 

Tresar când aud îmi vibrează ceva în buzunarul blugilor urmat de o melodie. Îmi suna telefonul. Scot telefonul din buzunar și mă uit pe ecran. E Amanda. Am o tentație de a închide, dar ultima oară când am făcut-o nu a ieșit prea bine.

- Da? îi răspund.

Îmi ridic privirea spre Izabella și îi văd pieptul cum îi urcă și coboară repede. Respirația ei se aude destul de tare așa că mă îndepărtez puțin de ea.

- Iubitule, am ajuns la supermarket. Vrei ceva?

-  Ti-am făcut o listă înainte să pleci.

- Nu mai vrei nimic altceva?

- Nu.

-Bine, vin acasa in jumătate de oră. Pa!  Imi închide. Oftez și îmi bag telefonul înapoi în buzunar.

- Gata? Întreabă bosumflată.

- Gata. Amanda vine în curând. Îmbracă-te! 

Îi înmânez sutienul, iar ea îl apucă. Nu îl îmbracă însă. Își încheie pantalonii și își ia bluza de pe jos. Pleacă spre scări. Nu îmi pot lua privirea de pe corpul ei jumătate dezbrăcat. O urmăresc până dispare.

Mă așez pe canapea și îmi las capul pe spate. Vreau să fac mai mult decât să ating. Însă această dorință va rămâne doar în mintea mea. Niciodată nu i-aș putea cere mai mult. Nu trebuie să uit în ce familia a crescut. Nu trebuie să îi uit traumele. 

În scurt Izabella mi se alătură. Acum e îmbrăcată în haine mai lejere. Își pune capul pe umărul meu și își împreunează mâna cu ea mea. 

- Când vin ceilalți acasă?

- În jumătate de oră.

Mormăie deranjată.

- Mai aveam timp. Nu trebuie să ne oprim.

- Poate, dar trebuie să fim precauți. 

Expiră zgomotos. Se face mai comodă și își închide ochii. 

- Ești bine, iubito? 

- Da. Sunt doar puțin obosită.

Își ridică capul doar pentru a se așeza în poala mea. Îmi ține capul între palmele ei și își presează buzele de ale mele. Am intenția să îi spun să se oprească. Că nu mai avem timp pentru săruturi. Dar se simte mult prea bine. Așa că o las. 

Buzele ei sunt moi și dulci. Săruturile oferite sunt scurte, dar repetate. Mă întreb cum am rezistat atât timp fără nici măcar să am vreun gând indecent cu ea. A fost mai ușor când era numai un copil. Pe măsură ce crește devine și mai frumoasă. Devine și mai greu să mă abțin. Am deja o soție. Și nu doresc o altă femeie în afară de Izabella. Ar fi fost de o sută de ori mai bine dacă măcar eram atras de altcineva. Acum problema că o înșel pe Amanda mi se pare cea mai neînsemnată. 

O iubesc pe Amanda. Nu îi pot face asta. Am făcut-o să sufere de prea multe ori. Încerc să o fac fericită. Mă căsătoresc cu ea doar pentru că știu că asta își dorește. Însă e degeaba dacă tot continui să o dau în bară. Ce contează că vreau să ne căsătorim când eu mă sărut cu persoana pe care i-am prezentat-o ca pe fiica mea?

Izabella nu mă mai sărută. Capul ei se odihnește pe pieptul meu. O aud respirând ușor. O strâng în brațe. Îi înlătur părul și îl pun într-o parte. Are fața liniștită. Îi mângâi obrajii calzi. Atingerea pielii ei fină îmi cauzează furnicături. Oftez. Fata asta o să mă termine.

Capitolul nou! E cam scurt. Mi-am pierdut ideile pe la sfârșit. *Scuze pentru eventuale greşeli *