Adoptată

Capitolul 43

În zilele ce au urmat tot ce auzit a fost nunta aia stupidă. Vreau ca totul să se termine totul odată. Nu mai suport subiectul acesta. Amanda vrea să fiu ceva numit domnișoară de onoare. Habar n-am în ce constă asta, dar cât timp face parte din nunta lor nu vreau. 

Cu cât se apropie mai tare nunta lor, cu atât vreau să vorbesc cu Luke despre noi. Nu mă mai pot preface că totul e bine între noi. Vreau să lămurim toate neînțelegerile noastre. Pentru că sunt o grămadă de piese lipsă în puzzle-ul acesta. 

- Vrei să vi cu mine la cumpărături?

Luke stă în fața ușii mele. Deși nu mi-aș părăsi camera, mai bine plec la cumpărături decât să îi aud pe toți vorbind despre nuntă. Dau din cap aprobator și mă ridic din pat.

Îmi pun centura de siguranță în timp ce Luke pornește motorul. Mă uit tăcută prin parbrizul mașinii. Îmi las capul să cadă pe spătarul scaunului și expir. 

- Luke?

Îi atrag atenția. Se uită la mine pentru câteva secunde, apoi își concentrează atenția la drum.

- Da?

- Vrei să te desparți de mine curând? Întreb încet.

- Nu m-am gândit la asta până acum. 

- Și când te vei gândi? 

- Nu știu. Când te simți tu pregătită.

Dă din umeri. Nu mă voi simți niciodată pregătită. Nu e ca și cum va exista un moment în care îl voi iubi mai puțin. Sau în care voi vrea să îl pierd.

- Să înțeleg că o alegi pe Amanda în locul meu.

M-am săturat de asta. M-am săturat sa tac si sa înghit în loc sa îmi spun opinia. De ce toată lumea mă dă la o parte? Nu vreau să fiu a doua opțiune a lui. Nu vreau să fie cu mine doar pentru a mă atinge sau pentru a fi eu fericită. Ce are Amanda mai special? Aș fi dispusă să fac orice pentru el, însă tot pe Amanda o alege. Lupt de atât de mult pentru el şi e în zadar. Amanda ce a făcut ca să-l cucerească?

- Am stabilit că nu e nimic serios între noi, Izabella! De ce naibii deschizi astfel de subiecte? Întreabă iritat. 

- De câte ori vrei să îți spun? Am nevoie să știu ce se întâmplă între noi. Pentru că m-am săturat să fac pe proasta după ce e foarte clar că nu mă iubești! M-am sărutat să-mi dau speranțe false! Numai tu ai de câștigat în asta. Te las să-mi faci ce vrei! Te las să te joci cu mintea mea, cu sentimente mele, cu corpul meu! Și am ajuns la concluzia că te folosești de asta. Toată lumea se folosește de mine!

Mă răstesc. Nu mai pot ține totul în mine. Îmi e greu. Nu fac față atâtor emoții. Mă înclin în față când Luke frânează pe o străduță neaglomerată. Oprește motorul și se întoarce cu fața spre mine. Poate am făcut greșit că am pornit această discuție aici, dar nu găseam un alt moment mai bun. 

- Profit? Eu profit de tine? Izabella, am ajuns în acest punct din cauza ta! Tu ai vrut să profit! Am făcut tot pentru tine! Ca să fii tu fericita! Am acceptat sa fiu împreună cu tine, fiica mea, doar pentru a te face fericita! Nu am făcut-o pentru plăcerile mele proprii. Nu e vina mea că nu știi să-ți controlezi sentimentele!

Strigă la mine. Pare rănit de cuvintele mele. Însă și eu am fost de atâtea ori rănită de cuvinte lui. Nu trebuie să cedez așa ușor. Nu mie trebuie să îmi pară rău. Nu sunt eu vinovată.

- Am încercat, Luke! Încă încerc. Fac tot ce pot pentru a te apropia de mine. De atât de mult timp încerc... Dar tu tot la Amanda tragi. Ce te face sa o iubești pe ea şi nu pe mine?