Adoptată

Capitolul 5

Luke

Îmi deschid ochii leneș. Sunt încă prea obosit ca să mă trezesc. Îmi duc privirea spre Amanda ce doarme pe pieptul meu. Suntem amândoi dezbrăcați total. O acopăr cu patura de pe pat pentru că s-a lăsat puțin răcoare în cameră. Fata asta e chiar foarte bună la pat, cea mai bună din toate.

Mă ridic ușor din pat pentru a nu o trezi pe Amanda și plec spre baie. Îmi fac rutina de dimineață în vreo zece minute. Mă duc în bucătărie și pregătesc un bol cu lapte și cereale pentru Iza și două cafele pentru mine și iubita mea.

Gândul îmi zboară la Izabella. Nu am văzut-o acasă ieri. Am uitat complet de ea! Dacă s-a rătăcit, sau mai rău? Cum pot fi atât de iresponsabil? Mă duc repede spre camera ei. Din fericire, e în pat. Doarme. Răsuflu ușurat. Mă apropii de patul ei. Nu era învelită, iar tot ce purta era niște chiloți minusculi. Pe ăștea de unde îi mai are? Eu sunt cel care face toate cumpărăturile și sunt sigur că eu nu i-am cumpărat așa ceva.

Micuța fată se foiește. Încerc să rămân cu privirea pe fata ei, dar ochii mi se duc în jos. Am mai văzut-o dezbrăcată. Nu vreau să ascundă ceva de mine. Nici măcar corpul. Trebuie să aibă încredere în mine, să știe că nu îi voi face niciun rău. Nu ar fi fost nevoie să fac asta dacă nu creștea printre niște nebuni ce au învățat-o numai prostii.

Nici nu îmi dau seama că am încep să-mi plimb privirea peste tot pe corpul ei. Formele ei nu sunt nimic de impresionat. Dar cumva reușește să îmi capteze atenția. Nici cicatricile căpătate nu mă fac să îmi iau privirea de pe ea. Din potrivă, mă fac să o vreau mai mult. Ceea ce e pur și simplu greșit. Dorințele acestea nu ar trebui să iasă vreodată la iveală.

Părul ei îmi captează atenția. Parcă e mai scurt. Poate doar mi se pare. Apuc o șuviță și o răsucesc pe degetul meu ca apoi să îi dau drumul. Izabella deschide ochii. Se strâmbă la lumina soarelui, apoi îmi zâmbește.

- Bună dimineața!

- Bună, iubito. Scuze pentru aseară. Nu ar fi trebui să te las să pleci. Mai ales din asemenea motive.

Mă scuz eu. Mă simt penibil. Amanda m-a făcut că îmi iau gândul de la Izabella. Dacă i se întâmpla ceva nu aveam să mi-o iert vreodată.

- Nu-i nimic. Mi-a plăcut să mă plimb. Se grăbește să spună.

- Dacă ți se întâmpla ceva aseară?

- Doar dacă. Dar uite, sunt bine!

- Îmi pare atât de rău. Promit că nu se va mai întâmpla.

- Bine. Cum spui tu. 

Nici unul dintre noi nu mai spune ceva. Ne uităm unul la altul fără motiv. Privirea îmi coboară pentru câteva secunde spre corpul ei.

- Pot să te întreb ceva?

 Dă din cap aprobator. Ma gândesc dacă să îi spun sau nu.

- De unde ai pe ăștia? 

Fac referință la lenjeria ei intimă. Ea dă din umeri și îmi răspunde degajat.

- I-am găsit prin dulap. De ce?

- Sunt cam vulgari pentru tine, nu crezi?

Își dă ochii peste cap. Decid să nu comentez la gestul ei. Se ridică din pat și își ia niste haine din dulapul ei. 

- Îmbracăte și hai să mănânci. 

O îndemn. Ea dă aprobator din cap și trage repede o rochie peste ea. Plec din camera ei în drum spre bucătărie. La masă o zăresc pe Amanda ce își savurează din cafea. Apucă o cană de lângă ea și mi-o înmânează. Îmi oferă un sărut cast, apoi se așează pe un scaun din apropriere.