Adoptată

Capitolul 35

Izabella

Iubito...

Numai mie îmi spune așa. Nu l-am auzit până acum să îi mai spună așa Amandei. Poate a făcut asta să vadă ce reacție am. Pentru a mă face geloasă. Chiar sunt geloasă! Sau poate a făcut-o fără niciun motiv. Ce n-aș da să o calce tirul pe Amanda. De ce cei doi au o relație atât de frumoasă? Luke mă sărută tot timpul. Practic o înșală cu mine. Dar ea tot la nuntă se gândește. La fel și Luke. Mă calcă pe nervi!

- Izabella, putem vorbi puțin? 

Matilda mă apucă de braț. Dau din cap aprobator și o urmez până în bucătărie.

- Știi când pleacă Luke la muncă azi? Mă întreabă.

- Pe la trei. De ce? 

- Iubitul meu...e la închisoare și aș vrea să-l văd.

- La închisoare? De ce la închisoare?

- A intrat pe nedrept. Nu m-a violat. Am făcut-o de bună voie. Dar nimeni nu i-a ținut partea. Nu l-am mai văzut de un an jumătate.

- Oh... Cred că ți-a fost greu. 

Încerc să o compătimesc. Nu știu cum stă Matilda cu relațiile. Dar ea știe cum stau eu. Groaznic. Totuși, nu mă critică. Deși aparențele par urâte. Așa că nici eu nu am să o fac.

- Poți veni cu mine? Poate mă vor lăsa să intru dacă te văd pe tine. Ești fiica lui Luke până la urmă.

- Cred că îl vor suna pe Luke să vadă dacă el chiar îmi dă voie să vin acolo. De ce nu te duci singură?

- Nu am voie să-l văd. Dar Luke mereu îmi putea face o întâlnire cu el.

- Nu cred că eu pot face asta. Plus că se va supăra dacă fac ceva fără să știe.

- Haide, te rog! Vino fi mine. Si chiar daca Luke ar afla si apoi se va supara pe tine ii dai si tu un mozol si ii trece suparare. Chicoteşte

- Mozol? 

Mă încrunt. De unde tot scot oamenii aceste cuvinte?

- Adică sărut. 

Îmi explică. Nu cred că dacă l-aș săruta m-ar ierta. Cred că m-ar tare l-aș supăra. Depinde. Acum pare în toane bune. M-a lăsat să îl sărut. M-a atins acolo nimeni nu a făcut-o. Poate o luăm pe calea cea bună cu relația noastră.

- Dacă vi ai și o scuză să-l săruți. 

Îmi face cu ochiul, iar eu îmi simt obraji arzând. Nu mă simt confortabil să vorbesc cu ea despre asta. Nu mă simt confortabil să vorbesc despre asta cu nimeni. Sunt mult prea obișnuită să o țin secret.

- Bine. Dar nu stăm mult. 

Cedez, iar Matilda râde fericită. Am impresia că Luke va afla de asta. 

Mă apucă de mână și mă trage după ea. Era să mă împiedic de două ori din cauza pasului grăbit al Matildei. Ieșim pe ușa din spate, pentru a trece neobservate, și o luăm pe jos până la închisoare. Stai! Nu știu unde e închisoarea. Mă opresc din mers. Matilda se uită confuză la mine, așteptând o explicație pentru oprirea mea bruscă.

- Nu știu unde e închisoarea.

- Serios? Tu știi măcar orașul acesta?

- Nu prea ies din casă.

Dau din umeri și o aud pe Matilda oftând.

- Am să vorbesc despre asta. Acum hai. Știu eu unde e.