Adoptată

Capitolul 13

Izabella

Curtea liceului e mai plină azi. Voci se aud peste tot. Încă îmi e greu să mă acomodez cu atâtea persoane lângă mine. Fac pași repezi spre ușile liceului. În timp ce urc scările imense dau de Marco. Vine lângă mine zâmbitor. Cum reusește să fie atât de vesel în fiecare dimineață?

- Stii, luni nu face parte din weekend. Trebuie sa mergi la scoala.

- De fapt, nu trebuie. Pot lipsi când vreau eu. 

Marco pufăie și își dă ochii peste cap.

- Norocoasă.

Mormăie el, iar eu chicotesc. Plecăm în clasă. Îmi las ghiozdanul pe scaunul meu și mă duc la banca lui Marco. Tot drumul până aici m-am gândit dacă să îl întreb sau nu. 

- Marco? 

Îmi iau inima în dinți și deschid conversația. El se uită la mine curios. E doar o întrebare. Iar el e un adolescent de vârsta mea. Cu siguranță va știi să îmi răspundă.

- Tu știi cum e să fii îndrăgostit?

Rostesc totul mult prea repede. El își ridică sprâncele surprins. Stau tăcută până decide să îmi răspundă.

- Cred. Am fost de câteva ori.

Vorberște cu nesiguranță. Sper că nu l-am speriat cu întrebarea mea. Poate a nepotrivită. Îl cunosc de câteva zile. Probabil că l-am făcut să se simtă inconfortabil.

- Scuze că întreb. Doar că eu nu am fost. Și vreau să știu cum se simte.

- Umm...păi nu știu cum să explic. Atunci când simți îți dai seama. E un sentiment puternic. Nu îl poți confunda. 

- Nu mă prea ajută asta.

- Nu sunt bun în relații. Poate ar trebui să discuți cu altcineva.

- L-am întrebat pe Luke, dar de la el nu am înțeles nimic.

- Tu cu Luke sunteți destul de apropiați.

- Am fost. De când a venit Amanda nu prea mai petrec timp împreună.

- Cine e Amanda?

- Iubita lui. În curând se vor căsătorii.

- Să înțeleg că Amanda nu e cea mai mișto persoană.

- E enervantă de cele mai multe ori. Se tot bagă în viața mea și încearcă să o schimbe.

- Cred că și pe m-ar enerva dacă cineva mi-ar face așa.

- Nici n-ai idee. Oftez.

- Luke e tatăl tău adoptiv, nu? Dau din cap aprobator. Se gândește puţin înainte să-mi răspundă.

- Ce s-a întâmplat cu părinții tăi?

Inspir adânc pentru câteva secunde. Nu mă așteptam să mă întrebe asta. Nu am de gând să îi răspund. De aș vrea să îi povestesc unui necunoscut despre viața mea? Mai ales când e vorba de familia mea. Numai gândul la ei îmi provoacă frică, dar în același timp și scârbă.

-Nu vrei să vorbești despre asta, nu-i așa? Întreabă când observă că nu îi răspund.

- Ei nu m-au iubit niciodată. La prima ocazie m-au lăsat. Zâmbesc forțat. Nu vreau să mă vadă afectată de asta deși sunt.

- Îmi pare rău. Vezi partea bună, acum ai o nouă familie care te iubește.

Luke mă iubește. El e singura mea familie. Dar simt că, pentru el, e mai importantă Amanda decât eu. E normal, e îndrăgostit de ea. Voi fi uitată de el, și poate chiar părăsită. Nu îmi place să mă atașez de persoane, dar nu mai pot înapoi acum. Luke e singura persoană pe care am lăsat-o să în inima mea.