Luke
- Nu! Ma răstesc la Izabella.
De când vrea ea sa meargă la o petrecere? Și mai ales cu Amanda.
- De ce?
- Chiar vrei să-mi auzi sutele de motive pentru care nu te las?
Izabella oftează.
- Nici nu vreau să merg, Luke. Doar că Amanda mă stresează mereu. Ce are cu mine?
Au trecut câteva zile de când Amanda tot încearcă să-i facă Izabellei o viaţă de "adolescent normal". Mă înnebunește chestia asta. Și se pare că și pe Iza la fel. Nu toată lumea are o adolescență la fel. Însă ei i se pare de neaccept faptul că Izabella nu pleacă pe furiș cu prietenii pe acasă.
- Vrea să ajute în felul ei stupid cred.
- Spune-i că nu am nevoie de ajutor.
Pufăie ea. Iese din bucătărie fără alte cuvinte. Nu prea o acceptă pe Amanda. O înțeleg. Nu o cunoaște. E normal ca la început să fie mai rece. Dar cu siguranță cele două nu vor deveni mai prietenoase dacă Amanda continuă cu toate astea.
- Iubitule!
Aud vocea Amandei, strigăndu-mă. Oftez Imediat își face apariția în bucătărie. Îmi zâmbește și se aproprie de mine.
- Da?
- Mai sunt câteva zile și începe şcoala. Poate anul acesta o înscrii şi pe Iza.
Și o luăm de la capăt...
- Nu mi se pare cea mai bună idee.
- Se va descurca. Îţi voi arata asta.
- Cum? Prin petrecerea la care voiai să o duci?
Zâmbetul îi cade. Cu siguranță i-am stricat planurile.
- De unde știi asta?
- Izabella m-a întrebat dacă are voie să se ducă.
Expiră enervată. Ia distanță de mine puțin și se rezemă de blatul bucătăriei.
- Fata asta nu ştie ce e ăla secret?
- Nu are secrete față de mine, Amanda. Ce e în capul tău? Izabella nu are nevoie de ajutorul tău. Las-o în pace!
Îi rostesc apărat, puntru a-i intra bine în cap. Își dă ochii peste cap, mai iritată decât era înainte. Inspiră aer adânc și se calmează cât de cât.
- Ok, gata cu Izabella. Haide să vorbim despre noi.
Schimbă subiectul, iar zâmbetul îi revine din nou pe față. Mă relaxez și îi fac semn să continuie.
- Nu vreau să te grăbesc sau să te presez. Dar mă gândeam să facem nunta anul acesta sau cel târziu anul viitor.
Nu răspund. Am cerut-o pe Amanda acum câteva luni. Nu avea sens să mai aștept când sunt sigur că ea e tot ce vreau. Dar să fim legați și prin lege e pur și simplu prea mult pentru mine.
- E în regulă dacă vrei să mai aștepți. Înțeleg.
Se grăbește ea să spună. De când am început să avem o relație serioasă ea tinde să grăbească lucrurile între noi. Iar eu o las. Am surprins-o pe ea, cât și pe mine, atunci când am am cerut-o. Nu a fost niciodată genul meu relațiile serioase.
- Nu, nu. Alegeți o dată și atunci o vom face.
Fața sa se luminează și aproape că sare în sus de fericire. Își ridică bărbia și mă privește.
CITEȘTI
Adoptată
RomanceIzabella a fost mereu un mister pentru cei ce au întâlnit-o. Mereu rece, tăcută și singură. Alunga repede pe cei ce nu îi puteau face față personalității sale complicate. Nu se străduia să fie plăcută. Credea că îi e menit să fie singură. Dar, când...