Muzica fără sunet

8

Autor Pov.

     Cei doi băieți mergeau în centrul zonei, încercând să aleagă un loc în care să meargă pentru întâlnirea lor neplanificată.

     -Deci.. unde vrei să mergi? a întrebat Jungkook în timp ce mergea lângă băiatul mut. Cel mai scund și-a scos telefonul pentru a-i răspunde la întrebare. 

_____

Jiminie

Oriunde este bine 

_____

     Jungkook s-a uitat la Jimin, încercând să își dea seama unde i-ar plăcea băiatului să meargă.

     -Îți place să citești? Cel mai scund a dat din cap în mod repetat, un zâmbet apărându-i pe față în timp ce s-a agățat entuziasmat de mâna lui Jungkook. Vrei să mergem la o cafenea cu cărți? a întrebat cel mai înalt, nefiind sigur dacă lui Jimin i-ar plăcea sugestia lui. 

     Jimin a dat iar din cap.

     -Dar cu o singură condiție? Jungkook s-a oprit brusc, privind adânc în ochii celui mai scund, oferindu-i o privire amenințătoare. Jimin începea să devină stresat așteptând ca Jungkook să continue, așa că a început să își muște buzele.

     -Nu ai voie să duci pe nimeni acolo, l-a avertizat Jungkook jucăuș, lovindu-l ușor pe băiat. Jimin a zâmbit înainte să dea din umeri, lăsându-l pe Jungkook în urmă în timp ce pleca de lângă el, lăsându-l să geamă în spate.

     -Jiminie, te rog nu- ăsta unul din locurile mele preferate în care mă ascund. Te aduc aici doar pentru că, a inspirat adânc, pentru că te plac, a continuat el roșind, făcându-l și pe cel mai scund să roșească împreună cu el. Din cauza rușinii, Jimin a început să meargă mai repede pe lângă Jungkook.

     Cel mai înalt a început să râdă când a observat că distanța dintre ei se mărește.

     -Nu mai fugi, a râs el și a început să fugă în spatele său. Nu te las să pleci, a adăugat el cu un zâmbet. Pentru că plănuiesc să nu-ți dau niciodată drumul la mână, a continuat el și a apucat mâna mică a lui Jimin.

     Fața lui Jimin s-a înroșit și mai tare. A strâns mai tare mâna lui Jungkook. Cu obrajii roșii și un zâmbet rușinos. și-a odihnit capul pe umărul lui Jungkook. Cel mai înalt doar a zâmbit la reacția drăguță a celui mai scund înainte să înceapă să meargă spre cafenea, amândoi ținându-se de mână. Dar Jimin se conforma indicațiilor lui Jungkook din moment ce el încă își ascundea fața în umărul lui Jungkook din cauza stânjenelii.

     -Știi... se simte bine, a spus Jungkook brusc, spărgând liniștea. Jimin era confuz, dar tot s-a uitat la el, așteptând să continue, știind că dacă va scrie fiecare întrebare  îl va face pe cel mai tânăr să se simtă inconfortabil. Să dezvolți sentimente pentru o persoană care nu se așteaptă la multe de la tine.

     Jimin s-a oprit în fața celui mai tânăr, surprins de cuvintele sale, cât de sincere și grijulii sunat. I-a dat părul din ochi înainte să îi mângâie obrazul atât de blând, de grijuliu.

     -Să simt un val de bucurie doar de la o mică atingere... doar așa, a adăugat cel mai înalt, arătându-și dinții de iepuraș în timp ce zâmbea. 

     -N-am experimentat niciodată asta. Sprâncenele lui Jimin s-au încruntat în timp ce colțurile buzelor i-au căzut, încercând să înțeleagă unde voia Jungkook să ajungă cu asta.  Tristețea persoanei pe care o placi își găsește drum spre sistemul tău doar uitându-te în ochii ei, împărtășind durerea cu ea. Jimin evita să se uite în ochii lui Jungkook, speriat că băiatul ar putea să înceapă să fie abătut fiindcă stă cu el.

     -Chiar dacă ascunzi, pot să simt... e adevărat că Jin a trebuit să îmi spună dar... doar m-a făcut să fiu mai conștient de ce te supără, a spus Jungkook, ridicând bărbia lui Jimin, așteptând să privească fix în ochi celui mai scund care erau plini de lacrimi și durere. Jimin nu știa cum sau unde să fugă, dar în același timp își dorea ca cel mai tânăr să privească în adâncul său.

     -O să dau tot ce pot ca să te scap de durere... de tristețe... doar oferă-mi o șansă, Jimin, l-a rugat băiatul, aplecându-se spre buzele lui Jimin. Ochii celui mai tânăr au început să lucească din cauza lacrimilor care îi umpleau ochii, luptându-se cu dorința de a plânge în timp ce îl privea pe cel mai tare cum se apleacă pentru a-l săruta. 

     Buzele lor erau doar la câțiva centimetrii depărtare. Jungkook respira pe buzele pline ale celui mai scund, făcându-i pe amândoi să se simtă reci și doritori. S-a aplecat mai mult, micșorând distanța dintre buzele sale și a lui Jimin, făcând-o să fie aproape neexistentă. Băiatul și-a închis ochii și s-a prins de mânecile lui Jungkook, încercând să îl aplece.

     -Ți-am spus, Jimin... Nu o să te sărut... până nu împărtășești aceleași sentimente... ca mine, a murmurat Jungkook dulce înainte să se tragă înapoi, lăsând spațiu între fața lui și a lui Jimin. A zâmbit când a văzut expresia dezamăgită a lui Jimin de parcă el chiar își dorea să fie sărutat. Să mergem, aproape că suntem acolo, a spus Jungkook în timp ce l-a tras pe băiatul mut în urma sa, neobservând bosumflarea de pe fața sa.