Muzica fără sunet

14

Autor Pov

     Jimin a adormit sub pat. Când s-a trezit era 6 dimineața. S-a urcat în pat înainte să meargă la baie și să facă un duș. Ochii și nasul îi erau foarte umflați și roșii de la plâns. A ignorat lucrul acesta și a făcut duș înainte să se schimbe pentru a merge la școală.

      A ajuns la școală mai devreme decât de obicei. S-a așezat pe locul său, încrucișându-și brațele înainte să își lase capul pe bancă. 

     S-a trezit când a simțit pe cineva mângâindu-i părul pufos. Și-a deschis ochii fericit să simtă atingerea familiară, de data asta în special din cauză că până atunci a plâns.

     -De ce ai ochii așa roșii și umflați? a întrebat Jungkook, încă mângâindu-i părul celui mai mare.

     Jimin și-a scuturat capul înainte să își închidă ochii iar.

     -Nu ai dormit? Jimin a dat din cap, fără a vrea să îi spună adevărul. E ceva în neregulă de nu ai putut dormi? a întrebat Jungkook iar, fără a observa minciunile lui Jimin. 

     Jimin a dat iar din cap cu ochii încă închiși, făcându-l pe cel mai tânăr să se încrunte pentru că era obișnuit ca Jimin să îi scrie și să vorbească cu el când erau împreună. Dar acum părea... rănit, de parcă mai mult îl ignora decât să fie obosit. Și lui Jungkook nu-i plăcea.

     -Jiminie. Jungkook s-a aplecat aproape de fața lui Jimin. Deschide ochii. Jimin și-a scuturat capul, făcându-l pe Jungkook să fie sigur că el era motivul pentru toate astea deși nu prea știa de ce. 

     -Baby, deschide ochii, a șoptit Jungkook, aplecându-se mai tare Jimin nu putea să ignore că își dorea cu adevărat să îl vadă, așa că și i-a deschis încet.

     -Eu am fost motivul, așa-i? a întrebat Jungkook, vrând ca Jimin să răspundă. 

     Jimin a rămas tăcut pentru câteva secunde înainte să dea o dată din cap. Buzele i-au căzut, încercând din greu să se abțină să nu plângă. Jungkook a observat, așa că s-a aplecat mai tare.

     -De ce dragul meu aproape că plânge? Ce am făcut?

     Jimin și-a scuturat capul spunând că nimic.

     -Nu minți, Jimin.

     Jimin a rămas tăcut, uitându-se în ochii lui Jungkook care îl privea cu îngrijorare și grijă. Jungkook l-a șoca pe Jimin, făcându-l pe acesta să facă ochii mari înainte să se ridice stânjenit din cauza acțiunii celui mai tânăr... l-a sărutat pe vârful nasului. 

     A fost un sărut mic, dar i-a făcut ziua lui Jimin mai bună.. dar în același timp l-a făcut și să-și lase emoțiile să se scurgă din corpul său, ajungând să plângă.

     Jungkook s-a speriat când l-a văzut pe  cel mai mare plângând așa că l-a tras afară din clasă. 

     Cel mai tânăr a continuat să îl tragă pe Jimin după el până când au găsit o clasă liberă.

     -Intră, a spus Jungkook, trăgându-l încet pe Jimin înăuntru.

     Jimin a intrat și a rămas pe loc, lacrimile curgându-i din ochi în timp ce aștepta ca Jungkook să vorbească.

     -De ce ai plâns? Am făcut ceva greșit? a întrebat Jungkook, dar Jimin n-a răspuns.. nici dacă ar fi putut răspunde.

     -Jimin! Jungkook l-a întors pe băiat cu ochi rugători, fiind speriat de ce a putut face sau de ce ar fi putut descoperi cel mai mare despre el. Te rog! Spune-mi... a spus Jungkook, ținându-l pe băiat de talie în timp ce-și odihnea capul pe umărul stâng al lui Jimin.

     Jimin se simțea prost văzându-l așa, deci a dat din cap. Jungkook s-a dat la o parte, vrând ca cel mai mare să răspundă.

_____

Jiminie

Ieri când ai spus că vrei să te oprești înainte să regreți...

înseamnă.. că nu îți mai place de mine...

Ai spus că data viitoare când mă vei săruta

va fi când amândoi

vom împărtăși același sentiment..

atunci de ce...

_____

     -Atunci  de ce ce, Jimin?! a întrebat Jungkook, simțindu-se anxios de ce voia Jimin să spună.

_____

Jiminie

De ce te oprești când în sfârșit încep să împărtășesc aceleași sentimente ca tine..

_____

     Ochii lui Jungkook s-au mărit în timp ce se uita la băiatul plângând din fața lui, nefiind sigur de cum ar trebui să reacționeze.

     -Jimin.. l-a chemat Jungkook, trăgându-l pe Jimin în îmbrățișare. Nu plânge... Jur că nu mă opresc.. Dar nu am vrut să te forțez, a șoptit Jungkook lângă urechea lui Jimin în timp ce strângea mai tare talia acestuia. Deoarece știu că nu aș putea să mă opresc doar la un sărut...

     Jimin a scâncit lângă gâtul lui Jungkook, oprindu-se din plâns, făcându-l pe cel mai tânăr să chicotească din cauză că respirația lui Jimin îl gâdila.

     -Nu mai plânge, baby... vom vorbi despre asta mai târziu! Așa că hai să mergem în clasă până Jin mă omoară, a spus Jungkook și Jimin a dat din cap, ștergându-și lacrimile.

     Cei doi s-au întors în clasă. Jungkook avea un zâmbet mare pe față din cauza lui Jimin.

     În sfârșit, după tot acest timp, în sfârșit putea să îl aibă pe băiat pentru el, dar trebuia să oprească conversația pe care o aveau pentru că nu voia să se desfășoare așa. Voia să fie ceva special. Și ca să fie special, trebuie să îl oprească pentru a plănui o întâlnire mai bună pentru ei doi, pentru a face mai multe amintiri frumoase decât cele triste pe care le avea.