Muzica fără sunet

16

Autor Pov

     Jimin și Jungkook vorbeau împreună scriind pe hârtii de la începutul clasei până la sfârșitul acesteia.

     -Ah, în sfârșit. Jungkook și-a întins corpul.

      Jimin s-a uitat la el zâmbind în timp ce își strângea cărțile.

     -Să mergem să mâncăm. Mi-e foame, a spus Jungkook, luându-l pe Jimin de mână. Jimin doar a  dat din cap, urmându-l pe băiatul mai înalt. 

     Cei doi băieți au intrat în cantină și au luat mâncare înainte să meargă să se așeze la o masă liberă. 

     Câteva minute mai târziu, Jungkook i-a văzut pe Namjoon, Jin și Taehyung așa că le-a făcut semn să vină să ia prânzul împreună. Când băieții s-au așezat la masă, Jimin l-a îmbrățișat pe Jin, fiind fericit să să îl vadă, dar ceea ce l-a șocat pe Jimin a fost că Jin nu l-a îmbrățișat înapoi cum obișnuia să facă, ci doar l-a împins fără a-i spune prea multe.

     Jungkook a observat că Jin era rece cu Jimin așa că l-a tras și a încercat să îi ofere niște gustări pentru a îmbunătăți atmosfera. Deși Jimin voia să îl întrebe pe Jin care e problema și de ce se comportă așa, cel mai tânăr nu l-a lăsat și a încercat să îi distragă atenția de la Jin.

     Jimin s-a folosit de șansa pe care o avea când Taehyung și Jungkook au început să vorbească despre ceva.

_____

Chimmy

Jinnie? Ești bine?

_____

     Jin s-a uitat la telefon și a ignorat mesajul lui Jimin.

_____

Chimmy

Am făcut ceva? De aceea ești supărat pe mine?

PrincessJinnie

Nu am starea potrivită

Poți să nu mai vorbești cu mine?

Chimmy

Dar niciodată nu m-ai tratat așa..

Mereu ești dulce și grijuliu

Deci de ce?

_____

     Jin a dat cu pumnul în masă, făcându-i pe toți să se uite la el în timp ce îl privea urât oe Jimin.

     -Și ce dacă sunt mereu dulce și grijuliu cu tine? E o trebuință să te tratez bine de fiecare dată când suntem împreună? Poți să mă enervezi și deranjezi! Pierzându-ți vocea, ai devenit o povară și nu trebuie să fiu mereu acolo să fac totul mai bun pentru tine!

     -Jin, ce naiba? a strigat Jungkook, uitându-se trist la Jimin care era șocat.

     -Trebuie să știe că, de fapt, nu doar el! Toți de aici trebuie să știe că nu îmi irosesc timpul doar având grijă de el. E destul de mare încât să se descurce singur.

     Lacrimile lui Jimin au început să cadă în timp ce îl privea pe Jin spunând acele cuvinte dure pentru prima dată de la accidentul că părinții săi. 

     -Cuvintele mele poate te rănesc! Dar nu e vina mea că părinții tăi au murit și ți-ai pierdut vocea! a oftat Jin înainte să își strângă lucrurile. Sper că nimeni nu mă va mai deranja în legătură cu rahatul ăsta, în special tu!

     Namjoon l-a luat pe Jin de mână ca să-l oprească, dar acesta și-a tras mâna, fără a vrea să mai petreacă un minut cu Jimin sau oricine altcineva.

     Jimin a înghețat șocat în timp ce îl privea pe Jin cum dispare în mulțimea de elevi care îl priveau șocați din cauza situației.

     Jimin și-a mușcat buzele înainte să se uite la Jungkook și la ceilalți băieți, arătându-le un zâmbet mic în timp ce se apleca pentru a-și cere scuze că era o povară pentru Jin și ei. Astfel că și-a luat geanta și a plecat.

     -Jimin! l-a chemat Jungkook, dar a plecat fără să se mai uite în urmă măcar o dată.

     -Jur că dacă îl mai văd o dată, o să-l omor, l-a amenințat Jungkook pe Namjoon înainte să îl urmeze pe Jimin, simțindu-se îngrijorat. 

     Jungkook a fugit spre Jimin până l-a prins.

     -Hei, baby, a spus Jungkook și l-a întors spre băiat ca să se uite la el, dar Jimin îi evita privirea, lacrimile căzându-i la greu din ochi.

     -Jimin, baby... shh, nu plânge. Jungkook i-a luat fața în palme, uscându-i obrajii.

     Jimin s-a uitat la Jungkook cu lacrimi care îi curgeau nonstop din ochi în timp ce nasul și obrajii i se înroșeau din cauza plânsului.

     În același moment Jungkook n-a mai rezistat, ura asta, Jimin plângând și durerea, ura tot. Privirea pe care Jimin i-o adresa îl făcea să sară de nervi, tristețe și vinovăție. 

     Jimin nu putea spune nimic și a încercat să mute mâna lui Jungkook pentru a putea scăpa, părăsind acel loc pentru a nu mai deranja pe nimeni.

    Dar strânsoarea lui Jungkook se intensifica pe fața lui până când și-a lipit buzele de cele pline ale lui Jimin, lacrimile sale udând obrajii lui Jungkook.

     Dar nimic nu conta în acel moment. Jungkook a adâncit sărutul, încercând să îl calmeze pe Jimin, ceea ce a făcut cu succes. S-a tras din sărut, fără a părăsi vreodată mâinile lui Jimin care obișnuiau să îl împingă pe Jungkook.

     -Să chiulim. Cred că ar trebui să ne începem întâlnirea mai devreme decât am plănuit, a zâmbit Jungkook, trăgându-l pe Jimin în urma sa, fără a-i păsa de studenții din jurul său sau de faptul că vor chiuli doar pentru a-l face pe iubitul său să se simtă mai bine.