Muzica fără sunet

58

Autor Pov.

     A trecut aproape o lună de când Jimin a început să facă terapie. Se întâlnea cu doctorul la fiecare 2-3 zile.

     Jimin stătea singur cu doctorul său, încercând să vorbească. Doctorul îl ajuta să treacă peste incident, deci nu cu prea mult progres.

     Chiar dacă băiatul tot nu vorbea, începuseră să scoată mici sunete din când în când.

     Doctorul era foarte mulțumit și șocat de îmbunătățirea condiției lui Jimin, în special de la cât de determinat era acesta să fie mai bine. A observat că încerca tot ce putea legat de această problemă.

     Jimin încă de odihnea pe scaunul său. Doctorul s-a axat pe a-l face să vorbească astăzi. A încercat să îl forțeze să șoptească măcar câteva cuvinte. Acestea au ieșit puțin aerisite și cumva fără voce, dar tot era bine, înseamnă că se însănătoșea.

     Jin și doctorul l-au lăsat pe Jimin și au mers să vorbească în afara biroului despre condiția sa.

     -Jimin e foarte puternic. Rezultatele sale sunt bune. Încă nu poate vorbi, dar pot să simt și să aud cum vocea îi revine încet. Nu a pronunțat încă cuvinte, dar, cu puțină speranță, peste câteva sesiuni va vorbi ceea ce e foarte bine.

     Ochii lui Jin s-au mărit.

     -Serios? Oh, Doamne. Ochii lui Jin au început să se umezească.

     -Oh, te rog nu plânge. O să fie bine, nu te îngrijora, a spus doctorul și băiatul a dat din cap.

__

     Jungkook s-a trezit iar cu patul gol. A decis să se întâlnească cu un prieten pe care și l-a făcut acum câteva săptămâni. Și-a schimbat în hainele obișnuite: blugi strâmți și rupți cu un tricou alb, încălțat cu Timberland înainte să iasă.

     A ajuns la restaurant înainte să se întâlnească cu prietenul care deja în aștepta, uitându-se prin meniu.

     -Hei, l-a salutat Jungkook și s-a așezat în fața noului său prieten.

     -Hei, Jungkook, a spus ea, uitându-se la el înainte să privească iar în meniu.

     Cei doi au comandat de mâncare și au vorbit despre el, râzând.

     -Deci, cum merg lucrurile cu drăguțul tău? a întrebat prietena sa, luând o mușcătură din mâncare. 

     -Nu prea știu, a spus el și starea i s-a schimbat din fericită în înnorată. 

      -De ce? Nu era cel mai bun lucru din viața sa? Ce s-a schimbat, a întrebat ea curioasă.

     -Nu s-a schimbat nimic, doar că... A inspirat adânc înainte să se aplece spre ea. În ultimul timp a ieșit. Adică mă trezesc devreme cu patul gol. Face mic-dejunul și pleacă. Când se întoarce e mereu obosit și vrea să doarmă, a spus Jungkook, nu prea sigur cum să vadă acțiunile iubitului său.

     -Poate că se întâlnește cu vreun prieten? a întrebat ea, încercând să îl scuze pe băiatul mut. 

     -Mereu se întoarce cu Jin, verișorul său. Dar tot nu sunt sigur. Adică, de ce ar fi obosit? Și mă ignoră mult. Bine, știu că am amânat câteva din planurile noastre, dar niciodată nu-l ignor când suntem împreună.

     -Ce vrei să spui? a întrebat ea, simțind înțelesul diferit din cuvintele lui Jungkook.

     -Dacă mă înșeală? E dulce și n-ar face niciodată asta, dar se schimbă... mult, a spus Jungkook.

     -Ce ar fi să-l întrebi? a întrebat ea, nu prea sigură de ce să spună.

     -E mut. Nu prea cred că e o idee bună. Nu mi-aș putea da seama dacă minte sau nu.. a spus Jungkook, nu prea fericit unde ajungea cu toate astea. 

     -Bine, serios, ce se întâmplă cu tine? a întrebat Lisa, nu prea sigură de motivul pentru care el încearcă să găsească defecte sau probleme în situația sa cu Jimin.

     -Nu știu, presupun că am probleme de încredere, a izbucnit Jungkook și a început să mănânce iar.