Muzica fără sunet

26

Autor Pov.

     Jungkook s-a trezit devreme ca să se întoarcă acasă înainte ca Jimin să se trezească.

      Imediat ce a ajuns acasă, a mers în camera sa să facă un duș înainte să își schimbe hainele și să își ia lucruri ca să se mute cu iubitul său. 

     Jungkook a început să își scoată hainele din dulapuri și să și le pună în bagaje.

     -Ce crezi că faci? l-a întrebat o voce familiară din spate.

     -Îmi împachetez hainele? a răspuns Jungkook pe un ton evident.

     -Și de ce asta? a întrebat mama sa.

     -O să mă mut cu iubitUL meu, a afirmat Jungkook, continuând să își împacheteze hainele.

     -Da, și-i poți face viața mai ușoară, cheltuind bani pe el! a spus ea pe un ton enervat. Ești sigur că te iubește? Și nu e doar pentru banii tăi? a întrebat ea râzând.

     -De fapt da, sunt sigur că mă iubește, mai multe decât tu, ca mamă, ar trebui s-o faci, a spus el, întorcându-i spatele.

     -Dacă ai fi fost măcar puțin ca frate- Jungkook a sărit la mama sa, tăindu-i propoziția.

     -Asta e problema, mamă! Vrei să fiu ca el să mă iubești. Jimin mă iubește pentru cine sunt și nu așteaptă nimic de la mine, nu bani, nu aspect, nu cine sunt! Mă iubește pentru cine sunt, lucru care e de asemenea serviciul unei mame dar da... premiul pentru cea mai bună mamă merge la- palma doamnei Jeon l-a întrerupt pe fiul ei.

     -Și exact de asta mă mut cu el. Când tu ești aici rănindu-mă... el e acolo ca să mă îngrijească, chiar dacă doar mă îmbrățișează! Chiar dacă nu-i aud vocea, tot pot să simt cât de mult mă iubește după cum se uită la mine! a strigat el, lacrimi curgându-i din ochi.

     -Dar e un băiat! a strigat ea, aproape ignorând tot ce i s-a zis.

     -Și ăsta e cel mai bun lucru din lume! Mai degrabă l-aș fute pe el până îmbătrânesc decât să mă căsătoresc cu o Chestie!... Ca tine, a strigat el înapoi, înainte să continue să își împacheteze lucrurile.

     -Tu, nerecunoscă- domnul Jeon și-a întrerupt soția, trăgându-i mâna care era pe cale să-l pălmuiască iar pe Jungkook.

     -Care e numele său? a întrebat domnul Jeon pe un ton foarte serios.

     -Ji...Jimin.. Park Jimin,  a spus Jungkook, privind în jos.

     -Jimin? Park Jimin.. a murmurat domnul Jeon numele băiatului, gândind intens.

     -Adu-l aici, vreau să-l văd înainte să  te muți cu el, a spus domnul Jeon înainte să meargă spre ușă. Adu-l după prânz azi, a adăugat el înainte să iasă din cameră.

     -Dar, a spus doamna Jeon, dar a fost întreruptă de domnul Jeon care i-a închis ușa în nas.

     -Ei bine, scuză-te, poți pleca, a spus Jungkook, râzând.

     -În fine. Ea și-a dat ochii peste cap înainte să părăsească încăperea. 

     -Doamne, sper că totul va merge bine, a oftat Jungook înainte să se întindă în patul său.

Mai târziu în acea zi

După prânz

     -Haide, Jimin, nu mă vor lăsa să mă mut până nu te cunosc, a spus Jungkook, trăgându-l pe băiat spre ușa de la intrarea casei sale.

     Jimin a început să scâncească cu o bosumflare vizibilă, nu prea confortabil să-i întâlnească pe părinții iubitului său.

      -Jimin... vrei să locuiesc cu tine? l-a întrebat Jungkook pe băiat care a dat din cap fără să se gândească. Atunci trebuie să intrăm.. a spus Jungkook, uitându-se la Jimin cu ochi rugători.

     Jimin și-a scos telefonul să-i scrie lui Jungkook.

_____

Mochi

Mă vor urî

Nici nu pot răspunde înapoi

_____

     -Ba nu! Ți-am adus tabla, a spus Jungkook glumeț. Ochii lui Jimin s-au mărit, încruntându-se.

     -Nu poți scăpa din asta, a spus Jungkook, râzând. Să intrăm, te rog... ca să putem pleca mai repede, a adăugat el înainte să-l îmbrățișeze pe ce mai mare.

     Jimin știa că Jungkook nu se simțea bine, făcându-l să ofteze adânc înainte să îl urmeze pe cel mai tânăr înăuntru.