Autor Pov.
A trecut o săptămână de când Jungkook a început să se comporte cu Jimin ca un străin, ignorându-i săruturile și îmbrățișările, chiar și mesajele... singura modalitate prin care ar fi putut comunica cu cel mai tânăr.
Jimin ajungea să se simtă mai singură, chiar dacă Jungkook încă mai locuia cu el.
-O să ies cu prietenii mei. Te poți întoarce singur, a spus Jungkook, fără a observa durerea celui mai mare.
Jimin a dat din cap cu cel mai fals zâmbet pe care îl putea face, deci cel mai tânăr nu s-a obosit să îl privească.
Jimin privea fix în față încercând să se concentreze la lecția profesorului, chiar dacă era greu și încerca tot ce putea ca să nu-i arate lui Jungkook că e rănit.
Dar era cineva acolo care observa că cei doi au ajuns să fie reci unul cu celălalt, sau mai mult Jungkook era rece față de cel mai mare, îndepărtându-l încet.
-Jungkook, putem vorbi? i-a spus Taehyung băiatului imediat ce a auzit clopoțelul.
-Bine, a răspuns Jungkook rece înainte să se uite la Jimin. Poți merge să aștepți în cantină. Jimin a dat din cap, și a plecat fără a se obosi să îl convingă pe Jungkook să observe ce simțea în acel moment.
-Nu observi cât de rece ești cu Jimin? a izbucnit Taehyung.
-Doar îți imaginezi, a răspuns Jungkook rece.
-Oh, da? Deci mă poți convinge că Jaemin nu are nicio treabă cu asta? a spus Taehyung, privind o căutătură urâtă din partea lui Jungkook.
-Ce vrei să insinuezi ? a întrebat Jungkook.
-Ai nelămuriri privitoare la relația cu Jimin? Ochii lui Jungkook s-au mărit când a auzit cuvintele lui Taehyung.
-Glumești, corect? a întrebat Jungkook șocat.
-Mă vezi râzând? a întrebat Taehyung pe un ton serios.
Jungkook și-a scuturat capul.
-Atunci nu întreba ce e evident, a spus Taehyung înainte să ofteze. Acum o săptămână ai spus că e diferit, ce s-a schimbat acum? a întrebat Taehyung.
-Nimic, a spus Jungkook înainte să își acopere fața. Eu doar.. nu știu.
-Doar nu te juca cu inima băiatului, Jungkook, a spus Taehyung înainte să îl lase pe Jungkook în urmă.
__
-Hei! o voce l-a strigat pe Jimin, făcându-l pe băiatul mut să se întoarcă confuz.
-Tu ești iubitul lui Jungkook, corect? a întrebat băiatul și Jimin l-a privit confuz. Ești? a întrebat băiatul puțin mai tare. Jimin a dat din cap și și-a mușcat buza de la stres.
-Nu poți vorbi? l-a întrebat străinul, privindu-l pe Jimin din cap până în picioare în timp ce băiatul doar a dat încă o dată din cap în semn de răspuns.
-Interesant... a spus băiatul, făcându-l pe Jimin să se încrunte. Ei bine, ne vedem mai târziu, a spus băiatul și Jimin a rămas pe loc, privindu-l cum pleacă de lângă el.
Jimin, pentru un anumit motiv, nu a putut să nu se holbeze spre locul în care băiatul a dispărut. Ura că începea să fie nesigur din cauza lui Jungkook și că poate acesta l-ar fi părăsit pentru fostul său iubit, având în vedere felul în care se comporta cu el în ultimul timp.
YOU ARE READING
Muzica fără sunet
Fanfiction" Am vrut să te am... Dar am ajuns să fiu al tău" -Jjk Traducere în română a cărții "The voiceless melody" de "Ouishx