Muzica fără sunet

61

Autor Pov.

    Jungkook era foarte șocat în timp ce îl ținea pe Jimin ca să nu cadă pe trotuar.

     L-a cărat pe băiat în timp ce mergea.  A oprit un taxi înainte să îl lase pe Jimin înăuntru, odihnindu-și corpul peste al său când au intrat. 

     Jungkook nu putea să nu se holbeze la băiat până au ajuns la apartamentul lor. După ce l-a cărat pe băiat înăuntru, a încercat să îi schimbe hainele înainte să îl întindă în pat.

     Jimin era încă inconștient, dar cel mai tânăr știa că doar a leșinat din cauza sentimentului copleșitor pe care l-a primit din cauza șocului că și-a pierdut vocea brusc. 

     Și-a schimbat propriile haine și s-a băgat sub pătură lângă Jimin. I-a ridicat încet capul pe pieptul său ca să se poziționeze sub băiat.

     L-a tras pe Jimin în îmbrățișarea sa, folosind o mână ca să-i mângâie părul. 

__

     Jimin s-a trezit simțindu-se foarte sufocat în timp ce capul îi bubuia de durere. Durerea îl făcea să nu mai poată gândi cum trebuie.A încercat să se ridice, dar nu s-a putut mișca. Și-a deschis ochii și a văzut cât de aproape era de corpul lui Jungkook. Cel mai tânăr îl ținea atât de strâns încât părea că dacă i-ar fi dat puțin drumul, s-ar fi spulberat.

     S-a uitat la fața băiatului. Părea puțin umflată. Era sigur că cel mai tânăr a plâns mult înainte să adoarmă.

     Cel mai mare era fericit să îl vadă pe Jungkook îmbrățișându-l atât de strâns. Dar respira greu din cauza strânsorii. De fiecare dată când încerca să se elibereze, era strâns mai tare..

     Jungkook a început să se trezească, simțindu-l pe Jimin cum se chinuie să se elibereze din îmbrățișarea sa.

     -Nu te las să pleci, a spus Jungkook răgușit, privindu-l adânc pe băiat în ochi.

     Jimin a roșit, dar îi evita privirea.

     -N-n-o face.. d-doar slăbește strânsoarea... nu pot respira. Jungkook a rămas tăcut, lacrimile evadându-i în mod inconștient din ochi. Ochii lui Jimin s-au mărit, simțind cum Jungkook îi dă drumul ca să-și ascundă fața.

     L-a tras pe băiat în îmbrățișarea sa, mângâindu-i părul, plasând săruturi blânde pe capul celui mai tânăr. 

     -Nu e corect, Jimin, a spus Jungkook, mâna sa înconjurând talia lui Jimin. Renunț... Sunt un iubit atât de rău, a plâns Jungkook în umărul lui Jimin. Îmi pare rău, Jimin. 

     Lacrimile lui Jimin cădeau în timp ce-l asculta pe băiat, încă mângâindu-i părul chiar dacă vorbele pe care acesta le spune îl omorau pe dinăuntru.

     -Ș-știu...

     Ochii lui Jungkook s-au mărit și s-a uitat la fața lui Jimin, lacrimile încă curgându-i din ochi pe obrajii uscați. 

     -Știu, dar nu-mi mai pasă, a spus Jimin și i-a luat fața în palme. Acum ești cu mine.

     -Și nu plănuiesc să te părăsesc. În special acum. O să devin egoist... la tot.. la tot ce are legătură cu tine, a spus Jungkook printre săruturile pe care le lăsa pe buzele lui Jimin.

     -O să te fac să regreți că ai vorbit, a adăugat el, întinzându-se peste Jimin.

     Jimin a chicotit și l-a apucat pe Jungkook da talie, întorcându-și fața într-o parte. Brusc se simțea stânjenit de vorbele lui Jungkook, înțelegând ce însemnau.

     Jungkook s-a bosumflat, privindu-l pe Jimin. Și-a îngropat încet capul în gâtul băiatului, murmurând cuvinte pe care Jimin nu prea le înțelegea.

     -C-ce ai spus K..Kookie? a întrebat Jimin, stânjenit să-l cheme pe băiat.

     -Spune-o iar, a zis Jungkook brusc.

     -C... mm.. ce ai spus? a întrebat Jimin confuz.

     -Nu! După asta? a spus Jungkook, privindu-l pe Jimin.

     -Ko-Kookie? a spus Jimin pe un ton drăguț, fiind încă stânjenit.

     -Iar, a spus Jungkook, făcându-l pe băiat să râdă.

     Ziua a trecut cu Jungkook cerându-i lui Jimin să spună multe lucruri stupide și chiar l-a înregistrat, făcându-l pe cel mai mare să fie anxios și timid, dar nu putea să îi spună nu lui... Kookie.