Muzica fără sunet

19

Autor Pov.

     Cei doi băieți au ajuns la petrecerea prietenului lui Jungkook.

     Jimin era foarte șocat de scena din fața lui. Nu a fost niciodată la o petrecere înainte. Ei bine, ba da, dar petrecerea s-a petrecut cu câțiva ani în urmă, după ce și-a pierdut vocea. A fost invitat la o petrecere împreună cu Jin, dar băieții de la școală l-au invitat ca să-i facă o farsă. Dacă nu era Jin, ceva ce nu ar fi vrut niciodată să își amintească s-ar fi putut întâmpla. 

     Jungkook îl ținea pe Jimin aproape de el când a văzut cât de sălbatică era mulțimea. Totul era sălbatic în timp ce băieții și fetele beau și se frecau unii de alții. Nu putea să ignore sesiunile de sărutat care se petreceau peste tot.

     Jungkook și-a găsit grupul de prieteni adunat lângă piscina de lângă grădina mare. A mers spre el cu Jimin ținându-se de spatele său.

     -Hei, Jungkook, credeam că nu vei veni, l-a salutat gazda, observându-l pe frumosul din spatele său. Asta e rar, a murmurat pentru el.

     Namjoon i-a dat un cot lui Jin.

     -Cred că e șansa ta să îți ceri scuze. Jin s-a uitat la Jimin simțindu-se vinovat. Haide, Jin, nu pare tipu care să țină pică, a șoptit Namjoon spre iubitul său, văzând că Jimin și Jungkook mers spre ei.

     -Dumnezeule, în regulă, nu mai scânci. Jin s-a bosumflat, odihnindu-și capul pe umărul lui Namjoon în încercarea de a evita ochii triști a-i lui Jimin. 

     -Hei Kook și Jimin. Namjoon le-a făcut cu mâna, zâmbindu-i lui Jimin.

     Jimin s- aplecat cu un mic zâmbet pe față.

     Jimin se uita la Jin cu ochii plini de tristețe. Buzele i se mișcau, încercând să formeze cuvinte fără sunet.

     Jin se simțea vinovat văzându-l pe băiat cum încearcă să își ceară scuze. Jimin mereu era așa, își cerea scuze chiar dacă era victima.

     -Haide, Jimin... Vreau să vorbesc cu tine, a spus Jin, uitându-se la băiatul din fața lui. 

     Înainte ca Jimin să poată pleca de lângă Jungkook, cel mai tânăr l-a luat de mână, oprindu-l din a-l urmări pe cel mai mare.

     -Dacă îl rănești i- Namjoon l-a întrerupt pe Jungkook, trăgându-l de lângă băieți.

     -Încearcă să își ceară scuze așa că taci și urmează-mă. Jungkook s-a încruntat, urmărindu-l pe prietenul său mai mare pentru a lua băuturi.

__

     -Scuze, Jimin... Nu cred ce am spus, a vorbit Jin într-un final după ce el și Jimin au împărțit sesiune de holbat pentru aproape patru minute.

     Jimin a zâmbit cald, scuturându-și capul, întinzându-se pentru a lua mâna lui Jin.

     -Știu... tu spui că e în regulă, dar nu este, a murmurat Jin, privind în podea.

     -Chiar dacă eram supărat pe ceva, nu ar fi trebuit să aduc părinții tăi în discuție, îmi pare rău, a spus Jin privind fix în ochii înlăcrimați a-i lui Jimin. Îmi pare rău, Jimin-ah. 

     Jimin și-a mușcat buzele, încercând să își oprească lacrimile, dar nu a putut, făcându-l să fugă în îmbrățișarea lui Jin.

     -Nu plânge, te rog... a spus Jin, mângâindu-i părul.

     Jungkook și Namjoon s-au întors câteva minute mai târziu ca să îi vadă plângând în timp ce se îmbrățișau.

     -Ar trebui să îi lăsăm singuri? a întrebat Jungkook, chiar dacă era gelos că iubitul său se afla în îmbrățișarea altcuiva.

     Namjoon a dat din cap, stând undeva în apropierea băieților.

__

     Jungkook aproape că a fugit spre iubitul său când l-a văzut trăgându-se din îmbrățișarea lui Jin. 

     -În sfârșit, a spus Jungkook, uitându-se urât la Jin pentru că îmbrățișarea a fost prea lună.

     Jin și-a dat ochii peste cap, ținând mâinile lui Namjoon.

     -Din moment ce v-ați împăcat, să mergem să ne bucurăm de petrecere, a spus Namjoon, făcându-l pe băiat să-l urmeze în casa aglomerată.

__

     -Te simți bine? a întrebat Jungkook, ținându-l de mână pe Jimin care se rezema de perete.

     Jimin s-a uitat în jur înainte să dea din cap.

     -Să nu minți... e gălăgie, nu-i așa? a întrebat Jungkook, observând cât de inconfortabil era. 

     Jimin a zâmbit drăguț, încercând să își ascundă fața de Jungkook.

     -Credeai că nu voi observa? a întrebat Jungkook și Jimin a răspuns dând din cap. Ei bine, îmi pare rău, dar am observat, a rânjit Jungkook, aplecându-se ca să-l sărute pe băiatul mai scund.

     Jimin a roșit, văzând cum Jungkook se apleacă spre fața lui.

      Buzele lui Jungkook s-au conectat încet cu ale lui Jimin. Jimin putea simți gustul ciudat care a presupus că e din cauza alcoolului pe care Jungkook l-a băut înainte să se sărute. Cel mai tânăr îl săruta atât de pasional, făcându-l să se topească în sărut. Limba lui caldă invada încet buzele lui Jimin, făcând ochii băiatului să se mărească din cauza sentimentului străin. Nu mai era primul sărut al lui Jimin, dar era prima dată când experimenta limba lui Jungkook plimbându-se în gura sa, explorând fiecare parte posibilă. Una din mâinile lui Jungkook și-a găsit cale spre obrazul lui Jimin în timp ce cealaltă se odihnea pe talia sa, trăgându-l aproape. 

     Jimin se holba la Jungkook atât de pierdut în timp ce respira puțin greoi. Pe buze îi rămase puțină salivă de la limba lui Jungkook. Cei doi se uitau unul la altul, aplecându-se încet unul spre celălalt pentru a-și conecta iar buzele... dar n-au făcut-o.

     -Asta e nou, s-a auzit o voce din spatele lui Jungkook în timp ce mergea încet să stea lângă băiatul mai tânăr.

     -Ce vrei? a întrebat Jungkook, nu prea fericit că acel băiat era aproape de iubitul său.

     -Bambam te caută, i-a răspuns băiatul lui Jungkook în timp ce se uita la Jimin înfometat.

     -Unde este? a întrebat Jungkook cu tonul enervat.

     -Acolo. Băiatu a făcut semn spre un loc îndepărtat.

     -Ok, Jimin, vino. Jungkook l-a luat pe Jimin de mână înainte să meargă unde era Bambam.

     -Lasă-l, vrea să mergi singur, a spus Băiatul, luându-l pe Jimin de mână.

     -Dar.. a murmurat Jungkook fără a avea încredere în băiat.

     -I-al, dacă se enervează să nu îmi spui că nu te-am atenționat, a spus băiatul, rezemându-se de perete.

     Jungkook s-a uitat la Jimin, apoi la băiat.

     -Jur pe Dumnezeu, Jinyoung, dacă faci ceva cu el, o să te omor, l-a amenințat Jungkook pe băiat înainte să îl lase pe Jimin.  Nu lua nimic din ce îți dă.Dacă încearcă ceva, sună-mă, i-a șoptit Jungkook lui Jimin, făcându-l pe acesta puțin anxios și fricos.

     -O să mă întorc în curând, bine? Jimin s-a uitat la băiat și a dat din cap, privindu-l iar pe Jungkook.

     -Ok, mă întorc imediat. Jungkook i-a oferit lui Jinyoung o privire de avertizare înainte să meargă într-un ritm alert departe de ei.