Muzica fără sunet

54

Autor Pov.

     Jungkook și Jimin stăteau undeva în mulțime când Jungkeun s-a apropiat de ei.

     -Vă simțiți bine? a întrebat Jungkeun.

     -Da, până să te văd pe tine, a spus Jungkook.

     -Haide, chiar atât de mult mă urăști? a spus Jungkeun, râzând puțin.

     -Ei bine, ești preferatul mamei, ceea ce însemnă că ai face orice pentru ea, a spus Jungkook. 

     -Nu pot să răspund la asta, dar tot trebuie să o ascult pentru a nu-mi întoarce spatele cum ți-a făcut ție , a spus el încă rânjind. 

      -Asculți tot ce zice, nu m-aș mira s-o lingi dacă ți-ar cere, a remarcat Jungkook.

     Fața lui Jungkeun a pălit.

     -Ew, frate, asta e scârbos!

     Jungkook a rămas nemișcat pentru puțin timp înainte să se cutremure.

     -Doamne, doar imaginându-mi mă face să vomit.

     -Doamne, jur că nu există nicio persoană normală în familia asta. Oricum, ne vedem mai târziu, mă sună prietenul meu. Jungkeun și-a scuturat capul, încercând să își șteargă imaginea a ceea ce a spus Jungkook din minte.

     Jungkook a râs și a dat din cap. Jimin stătea confuz. 

      -Jimin, ar trebui să mergem acasă? a întrebat Jungkook.

      Fața lui Jimin s-a luminat și a dat din cap.

     -Să mergem, a spus Jungkook și l-a luat pe Jimin de mână, mergând spre ușă.

     Cei doi băieți au plecat devreme, fără a le păsa să îi salute pe părinții lui Jungkook. Mergeau în timp ce se țineau de mână și priveau cerul plin de stele când au decis să se plimbe prin parc.

     Jimin s-a oprit s-a oprit la cabina din parc la care o femeie vindea flori.

     Jungkook a zâmbit de la cum Jimin ignora toate celelalte cabine care aveau accesorii sau mâncare ș a mers la cea cu coronițe din flori, ochii săi țintind una albastră. 

     -Îți place? a întrebat Jungkook și s-a aplecat spre urechea băiatului pe la spate, speriindu-l puțin pentru că era puțin cam concentrat pe coronița din mâna sa.

     Jimin a dat din cap și și-a mușcat buzele.

     -O vrei? a întrebat Jungkook iar, aplecându-se încet spre talia băiatului.

    Jimin a rămas nemișcat pentru câteva secunde înainte să își scuture capul în semn de nu, plecând după ce a observat locul.

    Jungkook a zâmbit și i-a plătit femeii pentru coroniță și l-a urmat pe Jimin cât de repede a putut. 

     -Jimin, așteaptă! a strigat Jungkook și a fugit spre băiat.

     Jimin s-a întors confuz pentru că nu înțelegea de ce Jungkook fuge în urma sa. 

     -Aici... Jungkook și-a încetinit respirația, plasând coronița din flori pe capul lui Jimin. Acum e mai bine.

     Ochii lui Jimin s-au mărit și o mână s-a ridicat spre coroniță, ținând-o confuz.

     -Dacă îți place ceva, spune-mi și voi cumpăra, a spus Jungkook și l-a tars pe Jimin de talie aproape de el.

     Jimin s-a înroșit, evitând ochii băiatului. Îi plăcea coronița, dar nu voia ca Jungkook să creadă că e feminin. Adică, e normal să îți placă florile, dar unui băiat să îi placă coronițele din flori....

     Jungkook a observat cum Jimin se distanțează, așa că a decis să-l sărute pe frunte.

     -Tu mereu ești frumos, dar acum frumusețea ta e mai puternică. 

    Jimin a roșit și l-a împins blând pe Jungkook înainte să meargă spre gard la drumul principat.

     -Yah, nu pleca, a scâncit Jungkook și l-a urmat pe Jimin.

     Cei doi bărbați au continuat să meargă până la apartamentul lui Jimin. Chiar dacă acesta era departe, pe cei doi nu i-a deranjat din moment ce erau împreună. 

    Lui Jimin începea să îi fie frig. Își freca brațele încercând să se încălzească, dar nu avea niciun efect.

     Jungkook a observat, așa că l-a tras pe băiat în jacheta sa. Nu le ținea cu adevărat de cald, dar poziția în care se aflau îl încălzea puțin pe Jimin. 

     Vântul a început să bată mai tare făcând coronița de flori a lui Jimin să cadă. 

     Jungkook i-a dat drumul lui Jimin ca să îi recupereze coronița, dar vremea nu era de partea sa astăzi. A fugit încet spre coronița care acum stătea întinsă în mijlocul drumului.

     Jimin se simțea anxios, așteptându-l pe Jungkook să se întoarcă. Dar cel mai tânăr își lua timp ca să încerce tot ce poate pentru a îndrepta coronița în timp ce mergea încet spre Jimin. 

     Jimin a oftat ușurat. L-a luat pe Jungkook de talie, privindu-l îngrijorat.

     -Ce s-a întâmplat, baby? a întrebat Jungkook, plasând coronița pe capul lui Jimin. 

     Cel mai mare doar și-a scuturat capul în semn de răspuns și l-a îmbrățișat pe băiatul din fața sa.