Muzica fără sunet

2

Jungkook Pov

     Au trecut câteva zile de la accidentul din parc. Chiar dacă au fost doar câteva zile... nu mi-l puteam scoate pe băiatul mut din cap. Continuam să îmi amintesc cât de drăguț și blând a fost el în timp ce eu îl tratam cu duritate. Mă întrebam, oare l-am rănit atunci? Cât de îndurerat arăta? Neputând să mă roage să mă opresc, ochii îi erau înfricoșați în timp ce îl certam. M-am urât în acel moment, dar încă îl vreau.

    -Kook! m-a chemat Taehyung. Mi-a dat o palmă peste umăr în timp ce mă saluta. Mă simțeam iritat și m-am uitat urât la el, durerea crescând din cauza impactului puternic. 

     -Cum ar fi să îmi și tai mâna? am întrebat nervos.

     -Te-ai trezit cu fața la cearșaf sau ce, a spus Taehyung, dându-și ochii peste cap. 

     S-a așezat și și-a scos gustările din geantă în timp ce râdea de mine. Am oftat, știind că nu are rost să mă contrazic cu el. 

     -Nu e asta, eu doar... nu pot să îmi scot acel băiat din minte, am scâncit enervat și mi-am odihnit capul pe masă, oftând de mai multe ori între timp. 

     -Încă? s-a încruntat el în timp ce mi-a pus întrebarea. Am o veste, a scos el înainte să înceapă să își mănânce chips-urile. Am oftat iar, simțindu-mă neajutorat.

     -Spune-mi despre asta, am murmurat în timp ce m-am uitat la Taehyung, o expresie surprinsă apărându-mi pe față în timp ce el rânjea spre mine.

     -Vești bune, a rânjit el în timp ce eu mă încruntam. Acela nu e el? a arătat el cu capul său. Mi-am ridicat capul curios și i-am urmărit privirea și l-am văzut pe frumosul mut.

     -Ok, băieți, opriți-vă pentru a-l introduce pe noul băiat înainte de a începe cursul, a spus profesorul în timp ce mergea spre băiatul nou. Numele tău este? a întrebat profesoruk.

     Prost, m-am gândit eu.

    -E mut, am scos eu destul de tare încât profesorul să mă audă. Toți colegii s-au întors spre mine cu expresii surprinse pe fețe. Acela a fost momentul când am realizat... Noul băiat s-a întors spre mine când m-a auzit și un zâmbet îndurerat i-a apărut pe față în timp ce-și presa buzele, dând din cap și aprobând ce tocmai am spus întregii clase. Îmi părea rău, dar nu puteam face nimic. 

     -Îmi pare rău să știu asta, a spus profesorul înainte să îmi dea băiatului un marker. Poți să îți scrii numele pe tablă, a zâmbit el și băiatul a dat din cap, apucând markerul și mergând spre tablă. 

     -Pa... rk, Park. Ji...mi-Jimin. Park Jimin, am încercat eu să îi citesc numele în timp ce îl scria pe tabla albă. Avea un nume foarte drăguț și i se potrivea foarte bine.

     -Jimin, poți sta în locul liber de lângă Jungkook, a spus profesorul și a arătat spre scaunul din spatele meu. Și asta mi-a venit o idee.

     -Yah! Așează-te în spate. I-am dat un cot lui Taehyung care era atent la gustările sale.

     -Nu vreau, a spus el înainte să deschidă punga cu chips-uri mai larg pentru a scoate ce a rămas la fund. 

     -Dracu! am scos eu disperat și mi-am încruntat sprâncenele. Dacă te așezi în spate, te voi ajuta cu Yoongi-hyung. Ăsta era singurul mod prin care-l puteam convinge. Am crezut că mă va ignora, însă un zâmbet i-a apărut pe față în timp ce-și strângea încet lucrurile, mergând spre scaunul din spatele meu, făcându-l pe băiatul mut, Jimin, să stea lângă el confuz.

     -Taehyung, ce faci? a întrebat profesorul, privindu-l pe Taehyung.

     -Nu vreau să stau lângă Jungkook. Mă deranjează. Lăsați-mă să fac schimb cu Jimin, vă rog. Îmi doream să îi dau un pumn, dar am rămas tăcut. 

     Profesorul a gemut.

     -Ai vreo problemă cu asta, Jimin? a întrebat el, privindu-l pe Jimin în ochii. Speranța și îngrijorarea mi-au umplut ochii gândindu-mă că ar putea spune da, dar a rămas tăcut și s-a așezat lângă mine, mușcându-și nervos buzele. Cred că nu se simțea confortabil. 

     Rahat, bineînțeles că nu se simte confortabil, aproape că l-am lovit data trecută, m-am gândit eu și m-am încruntat. Imediat ce profesorul s-a întors, l-am bătut ușor pe umăr și m-am aplecat spre urechea sa, odihnindu-mi mâna pe umărul său.

     -Îmi pare rău pentru data trecută, i-am șoptit înainte să mă uit în ochii săi.

     Îmi doream să n-o fi făcut. Am simțit cum timpul se oprește când s-a uitat la mine cu acei ochi frumoși. Și să nu uităm cum acele buze pline s-au ridicat ciudat. Eram captivat de frumusețea sa... era așa captivant.