Autor Pov.
Jungkook a stat afară două ore, dar Jimin nu s-a obosit să-l urmărească sau să îi dea vreun mesaj, așa că a decis că e timpul să plece.
Aproape o oră mai târziu, a ajuns la casa lui Namjoon. A sunat la sonerie de câteva ori. Era cam liniște, dar a văzut că luminile din casă erau aprinse, așa că a continuat să sune până ce a auzit ceva spărgându-se înăuntru.
-Dr-așteaptă! a strigat Namjoon de dinăuntru. Jungkook a rămas nemișcat și s-a uitat în jur, încercând să se încălzească frecându-și brațele.
-Oh, hei, Jungkook, ce faci aici? l-a întrebat Namjoon pe cel mai tânăr care se uita la el.
-Jin hyung e aici? a întrebat Jungkook, examinându-l pe Namjoon.
-Um... da, a zâmbit el timid.
-Da, pot să văd asta. Jungkook a arătat spre unul din semnele de pe gâtul lui Namjoon înainte să se autoinvite înăuntru.
-Așteaptă, așteaptă, a spus Namjoon, oprindu-l pe băiat din a intra în cameră.
-Te rog nu-mi spune că pe canapea. Vreau să dorm, a spus Jungkook și s-a uitat cu ochii mari la cel mai mare.
-Nu, pat, dar de ce dormi aici? a întrebat Namjoon confuz.
-Am futut-o și acum o să mă adăpostești până mă iartă, a spus Jungkook.
-Bine, așteaptă- mă întorc imediat, a spus Namjoon și a intrat în dormitor.
__
După ce Jin s-a îmbrăcat și a curățat camera cât de repede a putut, el și Namjoon l-au invitat pe Jungkook înăuntru.
Jungkook s-a uitat la el cu un rânjet înainte să se arunce pe canapea.
-Deci de ce ești aici? a întrebat Jin încet.
-Am încercat să îl conving, dar am ajuns să stric tot, a spus Jungkook, închizându-și ochii.
-Te rog nu-mi spune că v-ați despărțit iar, a spus Namjoon simțindu-se puțin îngrijorat.
-Dracu, nu! Dar i-am spus câteva cuvinte dure și el nu s-a obosit să mă urmărească, s-a bosumflat Jungkook, privind cuplul.
-Ar trebui să-l vizitez? a întrebat Jin îngrijorat.
-Nu, lasă-l în pace, a spus Jungkook pe un ton serios.
-Dar... Jungkook l-a întrerupt pe Jin:
-Ai vrut să-l conving, lasă-l atunci.
Jin a oftat înainte să dea din cap.
__
Jimin s-a trezit de dimineață uitându-se în jur după Jungkook, dar nu a putut găsi nimic.
A mers în baie să se spele înainte să se schimbe pentru școală. A terminat și l-a așteptat pe Jungkook timp de 30 de minute, dar acesta tot nu a venit.
__
Mochi
Ai mâncat mic-dejunul deja?
Te aștept.
Kookie
Sunt în drum spre școală.
Mochi
Deja?
Kookie
Mda.
Mochi
Sunt obosit
Voi sta acasă
(Văzut)
__
Jimin s-a întors în camera s-a și s-a ghemuit sub pături, încercând să adoarmă iar, sperând că atunci când se va trezi, Jungkook se va întoarce chiar dacă nu-și va cere scuze pentru cuvintele spuse.
Jimin știa că Jungkook a spus adevărul, dar în interiorul său voia să ignore asta, voia să se întoarcă la vechiul său, dar îi era foarte frică. Îi era frică de faptul că dacă se va întoarce la aceleași lucruri iar, va pierde alți oameni pe care-i iubește, de faptul că dacă va continua să fie el, îl va pierde pe Jungkook.
În același timp Jungkook stătea în clasă, încercând din greu să nu ia legătura cu jimin, încercând că îl facă să experimenteze că dacă se va închide doar va face oamenii să-l părăsească, chiar dacă-l iubesc... Chiar își dorea să-l îmbrățișeze și să-și ceară scuze, dar poate... doar poate se va deschide și va fi iar vechiul el. Chiar dacă nu-l știa pe Jimin de dinainte, avea un sentiment că era o persoană foarte plăcută.
YOU ARE READING
Muzica fără sunet
Fanfiction" Am vrut să te am... Dar am ajuns să fiu al tău" -Jjk Traducere în română a cărții "The voiceless melody" de "Ouishx