Muzica fără sunet

10

Autor Pov.

     Jimin și Jungkook își scriau când cel mai scund s-a ridicat brusc, făcându-l pe Jungkook să se uite la el cu chipul plin de confuzie.

     -E ceva în neregulă, Jimin? a întrebat cel mai înalt, îngrijorat că a făcut ceva prin care l-a supărat pe băiatul mut.

     Cel mai scund și-a scuturat capul, uitându-se într-o parte înainte să arate spre rafturile cu cărți.

      -Ugh- a gemut băiatul. Dracu, chiar m-ai speriat, Jimin! a spus Jungkook înainte să ofteze adânc, ridicându-se imediat.8

     -Să alegem ceva să citim, a murmurat Jungkook entuziasmat, ținând mâna mai mică a lui Jimin, deja mergând spre rafturile de lângă ei. Jimin și-a tras mâna din a lui Jungkook când a început să fie tras spre colțul cu benzi desenate. 

     -Haide, Jimin, să mergem, chiar vreau să citesc o bandă desenată cu Iron Man, s-a bosumflat el și băiatul doar și-a dat ochii peste cap, scuturându-și după capul. Nu vei veni? a întrebat el. Cel mai scund și-a scuturat iar capul, făcându-l pe Jungkook să se bosumfle înainte să meargă singur spre colțul cu benzi desenate. 

     Jimin a început să se uite în jur pentru o carte pe care să o citească. Continua să citească titlurile în speranța că va găsi ceva interesant, dar a eșuat, așa că a decis să verifice partea superioară. Mergând spre centru, o carte i-a atras atenția. S-a uitat în jur să vadă dacă un angajat l-ar putea ajuta, dar nu a găsit pe nimeni.

     Băiatul scund a așteptat câteva minute, dar tot nu reușea să ia cartea din cauza înălțimii sale. Char voia să ceară ajutor, dar nu putea vorbi. Oricât ar fi încercat, a mai încerca p dată să ia cartea. Și-a odihnit mâinile pe raf, ridicându-se pe vârfuri ca să ajungă la carte, eșuând iar. 

     Jimin s-a lăsat să cadă pe podea. A început să scâncească în tăcere pentru el pentru că nu a putut ajunge la cartea pe care și-o dorea, fără a-l observa pe băiatul care râdea în spatele lui. Jimin s-a speriat când râsetul din spatele său a devenit mai puternic. S-a întors imediat cu îngrijorare, dar s-a relaxat când l-a văzut pe Jungkook. 

     Cel mai înalt râdea în timp ce-și ascundea fața cu o carte cu benzi desenate. Jimin s-a încruntat, jucându-se cu degetele.

     -Ai nevoie de ajutor? a întrebat Jungkook, ajutându-l pe cel mai mare să se ridice. Băiatul mut a dat din cap cu buzele bosumflate. Cu un zâmbet amuzat, Jungkook a ajuns la rândul pe care-l voia Jimin, întrebându-l dacă a luat cartea potrivită. 

     Jimin și-a scuturat capul, arătând spre cea de lângă.

     -Aici, a spus el, oferindu-i celui mai scund cartea. Un zâmbet i-a apărut pe buze lui Jimin imediat ce a luat cartea în mâini. S-a întins ca să apuce mâna lui Jungkook cu cea pe care o avea liberă înainte să se întoarcă la masă, trăgându-l pe cel mai înalt după el. 

_____

Câteva zile mai târziu

    Era pauza de masă și Jimin tocmai și-a terminat întâlnirea cu profesorul. Mergea spre cafenea să se întâlnească cu Jungkook când a simțit a mână încolăcindu-se în jurul umărului său.

     -Jimin, a șoptit un băiat în urechea sa, făcându-l să tresară din cauza aerului fierbinte pe care-l emana în urechea sa. Unde mergi? a întrebat băiatul iar, dar liniștea a fost singurul răspuns.Ești sigur că nu poți vorbi? a întrebat, mergând cu Jimin spre cantină, ținându-l aproape. Băiatul mut doar a dat din cap înainte să îi împingă mâna de pe umăr. 

     -Haide, nu mai fi așa mironosiță, a spus băiatul ciudat, încolăcindu-și brațul în jurul taliei mici a lui Jimin. Un zâmbet i-a apărut pe față în timp ce se întindea spre gâtul băiatului. Jimin se simțea foarte inconfortabil, în special când băiatul a început să îi sărute gâtul. A încercat să îl împingă, simțindu-se dezgustat. Pur și simplu nu părea sigur, fiind cu altcineva în afară de Jungkook.

     -Să nu îndrăznești să mă împingi, mironosițo! a strigat băiatul ciudat înainte să îl tragă pe Jimin și să îl lovească de dulapul din spatele său. Ochii băiatului mut s-au mărit din cauza durității. Ochii îi sclipeau din cauza durerii pe care o simțea în spate. Studenții bârfeau în jurul lor, niciunul din ei obosindu-se să îl ajute. 

     -Deja îți vine să plângi? a întrebat el pe un ton grețos, mângâindu-i obrazul lui Jimin. Rânjetul îngrozitor nu îi părăsea niciodată fața. Telefonul celui mai scund a sunat, întrerupând concursul de clipit dintre el și băiatul care-l ținea lipit de dulapuri. 

     Băiatul a tras telefonul din mâna lui Jimin, încruntându-se când a citit numele apelantului.

      -Cine-i ăsta? a întrebat el cu tonul puțin iritat.

     -Eu, a spus o voce familiară din spatele său. Înainte ca băiatul să poată reacționa, Jungkook l-a împins lângă Jimin.

     -Dr-...J..Ju..Jungkook, Cel mai înalt l-a întrerupt înainte să îi ia telefonul lui Jimin înapoi.

     -Taci, a  spus el dur înainte să îl împingă într-o parte, fără a-i păsa dacă celălalt cade pe podea. Du-te dracu, a adăugat el. Băiatul s-a uitat urât la Jimin înainte să se ridice, pregătit să plece, dar Jungkook l-a oprit. Dacă te mai văd vreodată lângă el, vei regreta, a șoptit el pe un ton jos, amenințător, făcându-l pe băiat să tremure. Băiatul a dat din cap de frică înainte să fugă de lângă Jimin și Jungkook, fiindu-i frică de faptul că Jungkook l-ar răni dacă ar mai sta o secundă.

     Jimin era înfricoșat. Părea pierdut în timp ce se holba la Jungkook. Înainte ca cel mai înalt să poată spune un cuvânt, a fugit să îl îmbrățișeze strâng, fără a-i păsa de locul în care se află sau de cine era acolo. Doar și-a îngropat capul în pieptul celui mai înalt, vrând confort. Chiar dacă nu se cunoșteau de mult timp, într-un final, Jungkook părea să fie ca acasă pentru el.

     -Te-a rănit? a întrebat cel mai înalt înainte să își încolăcească brațele în jurul corpului celui mai scund, încercând să îi ofere confort mângâindu-i spatele. Jimin și-a scuturat încet capul în semn de nu. Dacă oricine încearcă ceva, spune-mi, a zis el pe un ton de avertizare. Cel mai scund doar a zâmbit.

     Jungkook i-a zâmbit înapoi băiatului, aplecându-se aproape de fața sa pentru a-l săruta, dar s-a oprit la câțiva centimetrii de buzele băiatului.

     -Dorința de a te săruta ... mă omoară, a șoptit Jungkook lângă buzele sale, înainte să plaseze un sărut pe fruntea acestuia. Dar o să aștept.

     -Să mergem, cred că îți e foame, a spus cel mai înalt, trăgându-l pe Jimin după el, fără a vrea un răspuns din partea lui. Cei doi au intrat în cantină, atrăgând atenția tuturor studenților de acolo. Dar ignorând toată atenția, Jungkook a mers să ia mâncare pentru Jimin și pentru el înainte să meargă să stea cu prietenii lor.