Muzica fără sunet

36

Autor Pov.

     Au trecut trei zile de când Jaemin a început să încerce să se apropie de Jimin, lucru care era ușor având în vedere că s-a despărțit de Jimin.

     Chiar dacă Jungkook a fost forțat să se despartă de Jimin, tot îi păsa de el. Înțelegea că nu ar fi trebuit să lase efectul Jaemin să îl acapareze când s-a întors prima dată, dar regretele nu pot rezolva ce s-a întâmplat. 

     Jungkook l-a sunat pe Jaemin ca să se întâlnească acasă la el pentru a nu-l mai răni pe Jimin.

     Jungkook stătea în grădină când a simțit o mână încolăcindu-se în jurul taliei sale în timp ce fața lui Jaemin se odihnea pe umărul său.

     Jungkook s-a dat la o parte de lângă Jaemin, uitându-se urât la acesta.

     -Ce? Mă urăști atât de mult încât îmi respingi căldura? a spus Jaemin rânjind, ignorând căutătura pe care o primea. 

     -Doar îl vreau pe Jimin, a spus Jungkook, făcând ca rânjetul lui Jaemin să-i dispară de pe față. 

     -Ți-am spus că o să te distrug în orice mod posibil, chiar dacă Jimin e una dintre opțiuni, a spus Jaemin puțin supărat. 

     -De aceea te-am chemat, a izbucnit Jungkook. Doar nu te mai apropia de el. E inocent, nu-l poți băga în asta. 

     Jaemin a zâmbit, mergând spre Jungkook.

     -Și dacă nu vreau?

     Jungkook părea confuz.

     -Ce vrei să spui?

      -Îl iubești atât de mult? a întrebat Jaemin curios.

     -Da.. a spus Jungkook, privind în pământ.

     Jaemin a oftat.

     -Bine, atunci trebuie să încerc ceva cu el. 

     Jungkook s-a uitat urât la Jaemin.

      -Nu! Jaemin, nu poți.. el e-

     -Nu-mi pasă de tine sau de sentimentele tale stupide, a spus Jaemin, luând fața lui Jungkook în palme.

     -Dar- Jaemin l-a întrerupt pe Jungkook cu un sărut scurt pe buze.

     -Fără dar.

     Jungkook s-a uitat la el cu tristețe. Jaemina zâmbit înainte să își conecteze buzele iar, împingându-l încet pe Jungkook pe scaun înainte să se urce peste el.

     -Știu că îți e dor de toate astea.. de mine. Doar trebuie să experimentezi totul iar ca să îți dai seama, a șoptit Jaemin seducător pe buzele lui Jungkook.

     -Îmi e dor de ceva, dar sunt sigur că acel lucru nu ești tu, a spus Jungkook înainte să își întoarcă fața.

     -Vom vedea mai târziu, a rânjit Jaemin, începând să lase urme pe gâtul lui Jungkook.

     Jungkook era dezgustat de acțiunea băiatului, dar poate dacă pretindea măcar puțin, l-ar fi oprit din a mai vorbi cu Jimin.

__

     -E Jungkook aici? a întrebat Jaemin un băiat întâmplător care stătea lângă ușă.

     -Jungkook, te caută cineva, a strigat băiatul făcându-l pe Jungkook să fugă al ușă înainte ca Jaemin să intre.. dar a eșuat.

     -Hei baby, a spus Jaemin, mângâindu obrazul lui Jungkook.

     Jimin se uita la cei doi. Jaemin flirta cu Jungkook.

     -Crezi că îl va deranja dacă îl sărut la prima întâlnire? i-a spus Jaemin lui Jungkook, uitându-se spre Jimin.

     -Să nu îndrăznești, a spus Jungkook rece, știind scopul.

     -Bine atunci, a rânjit Jaemin înainte să meargă spre Jimin.Dar Jungkook l-a tras, fixându-l la perete, aplecându-se cât de mult putea. Colegii săi priveau scena de parcă era un moment rar, făcându-i să gângurească și să strige la privirile intense pe care cei doi le împărțeau. Unul dintre studenți a început și să plângă. 

     Acum atenția studenților era pierdută între Jimin care plângea și sesiunea de holbat a lui Jungkook și Jaemin. 

     Jimin și-a luat ghiozdanul și a părăsit clasa, uitându-se la Jungkook care încă era aproape de Jaemin înainte ca acesta să plece.

     Jungkook s-a dat la o parte, privind spre ușă.

     -Un mod de a te apropia de inima cuiva e să pretinzi că lipești bucățile rupte, a spus Jaemin, rânjind spre băiat, lăsându-l în urmă.

__

     Jimin acum mergea spre casa sa, lacrimile umplându-i ochii ca un râu în timp ce-și amintea scena din fața sa.

     Nimeni nu mai avea sens pentru Jimin acum. Era în regulă că nu putea auzi, era în regulă cu micile gesturi pe care le-au împărțit, atunci de ce... de ce a decis să îl părăsească. Când avea nevoie cel mai mult de el, a decis să plece pentru altcineva.

     Nimeni nu putea vedea că tristețea îl mânca pe Jimin. Nimănui nu părea să-i pese de ce simțea. 

     Problema era ea? Pentru că nu putea vorbi? Pentru că nu putea să dea voce gândurilor? Pentru că nu-l putea alina pe Jungkook când acesta avea nevoie de el? Dacă era așa, își dorea să se schimbe.. chiar dacă e greu, va încercat pentru Jungkook. Dar Jungkook deja a trecut peste. 

     Jimin a decis să se schimbe. Dacă Jungkook îl vedea enervant, plictisitor, lipsit, se va schimba.

      Singura întrebare era... Se va întoarce după toate astea?