Muzica fără sunet

66

Autor Pov.

     Doamna Jeon a intrat în biroul soțului ei și s-a așezat pe canapeaua de lângă birou, făcându-i semn lui Jimin să se așeze în fața sa, pe canapeaua opusă. 

      Jimin s-a așezat, uitându-se la ea.

     -Știi, chiar nu te plac, a spus doamna Jeon pe un ton serios, încrucișându-și picioarele, privind fața tristă a lui Jimin.  Nu îmi place faptul că fiul meu te iubește. Nici măcar nu văd ce vede la tine! a adăugat ea, pufnind. 

     -Ar fi trebuit să fie normal și să fie împreună cu orice fată îi place. Dar pe cineva păcălesc, acest băiat e imprevizibil. În loc să găsească o fată de familie bună, te-a găsit pe tine, a spus ea.

     Jimin a privit în pământ, rănit de fiecare cuvânt pe care aceasta îl spunea.

     -Dar nu ești fals, nu te prefaci, ești sincer în sentimentele tale. Și ăsta e un alt lucru pe care îl urăsc la tine. Îl tratezi mai bine decât o fac eu, ca mamă. Cred că de aceea te iubește, a spus ea, făcându-l pe Jimin să o privească cu ochi înlăcrimați. 

     -Dacă Jungkook va veni la tine și-ți va spune că a găsit o fată pe care o iubește, îi vei da drumul? a întrebat ea, încercând să studieze fața lui Jimin.

     -Nu o să mă opresc niciodată din a-l iubi. Dar dacă găsește fericirea în altcineva, atunci aș fi mai fericit să îl las să își urmeze fericirea. Dacă Jungkook e fericit, eu sunt fericit, a spus Jimin, privind în pământ, lacrimile începând să îi cadă.

     -Dacă te înșeală? a întrebat ea iar.

     -Înseamnă că trebuie să fiu mai bun și să mă schimb, a spus Jimin.

     -Jungkook e foarte norocos, a scos ea, lacrimile stând să îi cadă din ochi. Niciodată nu m-am gândit că îl iubești atât de mult.

     -E tot ce mi-a rămas, a spus Jimin, privind-o cu ochi înlăcrimați. Dacă îl pierd pe Jungkook, o să pierd rostul meu în viață. Fără el nu am motiv să trăiesc, a spus el pe un ton care a făcut-o pe doamna Jeon să plângă. 

     -A fost greu? a întrebat ea brusc, mergând spre băiat ca să-l tragă într-o îmbrățișare.

     -Știu că am fost rea sau poate chiar mai mult de atât, dar doar pentru că îmi doresc ce e mai bun pentru fiul meu. Chiar dacă nu-mi arăt iubirea pentru Jungkook, îmi pasă de el. Îmi pare foarte rău, a spus ea, mângâind părul lui Jimin. E greu, dar o să fiu ca o mamă pentru tine. Dacă ai nevoie de orice, vino la mine. Chiar dacă Jungkook a avut un motiv, mai degrabă să te am pe tine decât o fată cu atitudine rea care s-ar căsători doar pentru bani, a spus ea, făcându-l pe Jimin să chicotească ușor la remarca ei, dând din cap.

     Jungkook era foarte anxios și mergea înainte și înapoi în afara biroului. După ce au trecut 15 minute sau chiar mai mult, a decis să intre. Dar a fost șocat când a văzut-o pe mama sa zâmbind în timp ce îl îmbrățișa pe Jimin.

     -Ți-e rău? a întrebat Jungkook, îngrijorat pentru mama sa.

      -Taci, a spus ea, trăgându-se din îmbrpțișare.

     -Bine... de ce îmi îmbrățișezi iubitul meu? Încercai să îl seduci? a icnit Jungkook la gând.

     -Nici măcar nu văd ce vezi la el, a spus ea, uitându-se dezamăgită la Jimin.

     Jimin a încercat să nu râdă, primind o căutătură urâtă din partea celui mai tânăr. 

     -Oricum, nu uita ce am spus, bine? a spus ea și a mers spre ușă. Jimin a dat din cap, plecându-se.

     Jungkook a mers la Jimin și s-a uitat la el.

     -Ce s-a întâmplat? 

     Jimin a zâmbit și l-a sărutat scurt pe Jungkook pe buze, scuturându-și capul în semn de nimic.

     -Mama te îmbrățișa.. clar e ceva, a spus el pe un ton serios.

     -Nimic. Doar că acum ne acceptă relația, a spus Jimin, privind în jos pentru că simțea cum îi arde fața.

     -Serios? aproape că a strigat Jungkook. Jimin doar a dat din cap. Wow, chiar e ceva, a spus el și și-a încolăcit brațul în jurul taliei lui Jimin.

     -Ce zici să sărbătorim? a întrebat Jungkook.

     -Cum? a întrebat Jimin confuz.

     -Așa, a spus Jungkook, cărându-l pe Jimin și lăsându-l pe birou, aplecându-se să îl sărute în timp ce o mână îi freca coapsa. 

     -K..Kookie, nu, a zâmbit Jimin, încercând să îl oprească pe Jungkook.

     -De ce? a întrebat Jungkook, continuând să îl sărute pe gât. 

     -E biroul tatălui tău, a spus Jimin, făcându-l pe Jungkook să se oprească pentru a se uita la el. 

     -Să mergem în camera mea, a izbucnit Jungkook trăgându-l pe Jimin afară. 

__

O săptămână mai târziu

     Jimin era afară cu Jin, cel de a-l doilea încercând să îl înveselească din moment ce Jungkook a decis brusc să se întâlnească cu prietenii săi, lăsându-l pe Jimin în urmă.

     -Haide, zâmbește puțin,  a spus Jin, încercând să îl înveselească.

     -Dar... Jimin era strâns pe un scaun, uitându-se l Jin cu ochi înlăcrimați și buze bosumflate.

     -Știu. Oferă-i timp. Dacă nu-i lași ceva timp, nu îi va mai fi dor de tine și se va plictisi, a spus Jin. 

     -Nu vreau să îi fie dor de mine. Mie deja mi-e dor de el, a spus Jimin, lacrimile stând să-i cadă.

     -Oricum, am ajuns, a spus Jin, parcând mașina.

     Jimin l-a urmat pe Jin după ce amândoi au ieșit din mașină.

     -Deci ce facem aici? a întrebat Jimin curios.

     -Jimin, mă poți aștepta acolo? a întrebat Jin, arătând spre un loc îndepărtat de locul în care cei doi se aflau.  Trebuie să merg la baie, du-te și așteaptă-mă acolo, a spus Jin când a văzut că Jimin părea confuz. 

     Buzele lui Jimin s-au bosumflat în timp ce mergea spre locul spre care i-a făcut semn Jin.  Murmura lucruri, nu prea fericit că Jungkook l-a lăsat sau că Jin îl ignora. 

N/T: Penultimul capitol:)