Muzica fără sunet

56

Autor Pov.

     Jimin a ajuns la 22:30. A intrat în cameră, găsindu-l pe Jimin întins cu fața spre perete. S-a ghemuit pe pat lângă Jimin după ce și-a dat jos hainele și a rămas doar în boxeri.

     -Minnie, dormi? a șoptit Jungkook, dar n-a primit niciun răspuns. Așa că a decis să își încolăcească brațele în jurul taliei băiatului, strângându-l mai aproape de el în timp ce adormea. 

     Doar că nu știa că Jimin se preface că doarme doar ca să evite să interacționeze cu el.

     Jimin s-a trezit devreme pentru că urma să se întâlnească cu Jin. În loc să îl trezească pe Jungkook, a lăsat un mesaj în bucătărie cu mic-dejunu pregătit pentru cel mai tânăr.

__

     Cei doi s-au întâlnit în fața clinicii de boli psihice. Jin încerca pe cât posibil să obțină cea mai rapidă și apropiată programare la un doctor faimos înainte ca cel mai tânăr să își schimbe gândul.

     Cei doi au mers înăuntru. S-au așezat ca să completeze niște hârtii înainte să-l poată întâlni pe doctorul în cauză.

     -Bună, sunt doctorul Kim Youngmin. Tu trebuie să fii Jimin? a spus doctorul și și-a întins mâna ca să scuture mâna lui Jimin, gest pe care acesta la acceptat înainte să se ascundă în spatele lui Jin, simțindu-se anxios. 

     -Da, eu sunt vărul său, Kim Seokjin. Jimin e foarte stresat și înspăimântat acum. Abia ieri a decis să facă terapie. Am încercat să obțin cea mai apropiată programare înainte să își schimbe gândul, a spus Jin, zâmbind la acțiunea sa.

     Doctorul a zâmbit.

     -E în regulă, e mai bine decât să îi pară rău mai târziu.

     -Adevărat, dar va fi greu să comunicați cu el. Asta doar dacă nu sunteți destul de răbdător încât să folosiți scrisul sau mesajele pentru a comunica cu el, a spus Jin, ținându-l strâns pe Jimin.

     -Nu vă faceți griji. Te poți gândi la mine ca la un prieten, Jimin. O să trecem prin asta ușor împreună, a spus doctorul, primind un zâmbet frumos ca răspuns din partea celui mai tânăr înainte să dea din cap. 

     -Deci, când vrei să începem? Putem discutăm tot astăzi înainte să ne începem sesiunea mai târziu în altă zi? a sugerat doctorul. Jimin a dat din cap după ce s-a gândit pentru câteva secunde.

     -Dacă e posibil, o putem face în privat? Fără Seokjin? a întrebat doctorul.

     Fața lui Jimin a început încet să exprime îngrijorare și stres la gândul că va fi singur, fără Jin, dar a dat oricum din cap.

     Jin îl aștepta afară pe Jimin. Corpul începea să îi transpire în timp ce continua să meargă înainte și înapoi, îngrijorat de cum vor merge lucrurile și cum se va simți Jimin când se va întoarce din cameră. 

     A așteptat pentru aproape o oră și jumătate până când doctorul a ieșit din cameră.

     Jin s-a trezit lângă doctor, încercând să obțină orice informație despre condiția lui Jimin și cum îl va ajuta.

     Doctorul a oftat și a privit înapoi în cameră.

     -Am putut să-l fac să vorbească despre accident și cum s-a întâmplat. Dar sunt îngrijorat pentru că e foarte îngrozit că nu va putea vorbi, în mod normal oamenii cu mutism selectiv aleg să rămână tăcuți, dar la el pare că abilitatea sa de a vorbi pur și simplu s-a evaporat. Nu cred că va fi ușor, dar vor fi nevoie de multe sesiune pentru a încerca și a vedea dacă va fi vreo îmbunătățire a condiției sale.

     Jin a dat din cap, ascultând vorbele despre condiția vărului său.

     -Și acum cum este?

     -Plângea, așa că am încercat să îl calmez, dar a adormit imediat ce s-a calmat. Poți merge înăuntru să vezi cum e, dacă vrei, a spus doctorul.

     -Oh, bine, mulțumesc, doctore, s-a plecat Jin înainte să intre în cameră, mergând încet spre Jimin care arăta dezordonat cu ochii roții, părul ciufulit. Părea că se chinuia. 

     Jin s-a așezat lângă băiat și i-a strâns mâna.

     -Totul va fi bine, Jiminie.