Muzica fără sunet

17

Autor Pov.

     Jungkook și Jimin au mers la mall din moment ce Jungkook nu voia să se întoarcă acasă doar pentru a se schimba. Așa că au făcut o rapidă excursie de cumpărături.

     Jungkook a luat o pereche de blugi strâmți rupți și un tricou negru un un logo mic alb pe partea dreaptă a pieptului împreună cu ghete maro și o căciulă albastru-verzuie.

     Jimin purta o pereche de pantaloni strâmți închiși rupți un o bluză albastru deschis băgată în blugii săi, împreună cu adidași negri.

     Jungkook se holba la corpul lui Jimin. Nu s-a gândit niciodată că Jimin ar purta astfel de haine. Obișnuia să l vadă în bluze oversized și pulovere așa că ăsta era un minus pentru el. Se simțea foarte excitat văzând trăsăturile corpului lui Jimin prin hainele strâmte, lucru care făcea greu să nu se holbeze.

     Jimin a observat cum Jungkook se holba la el, făcându-l să roșească și să se întoarcă, nesigur dacă lui Jungkook chiar îi plăcea alegerea... regretând că nu purta hainele cu care Jungkook era obișnuit să îl vadă. 

     -Arăți.. mmm.. fierbinte, a murmurat Jungkook, uitându-se la corpul lui Jimin.

     Jimin a roșit și un zâmbet i-a apărut pe buze în timp ce cel mai tânăr s-a întins să îl țină de mână și să-l tragă după el prin mall.

     -Vrei să vedem un film? l-a întrebat Jngkook pe Jimin care era pierdut în gânduri.

     -Jimin? l-a chemat Jungkook pe băiatul mai mare.

     -Jimin?! l-a chemat iar puțin mai tare, dar acesta tot nu răspundea. 

     -Doamne.. Jimin, vino cu mine, a spus Jungkook, trăgându-l pe băiat pentru a-l trage din lumea sa. 

     -Acum mă observi? a spus Jungkook încruntat în timp ce-l trăgea pe cel mai mare în afara mall-ului.

     Jimin a privit în pământ cu părere de rău.

     -E în regulă, baby. Doar că m-am gândit că ar trebui să schimbăm locația întâlnirii noastre, ce zici? a spus Jungkook cu un zâmbet.

     Lui Jimin îi părea rău, dar a dat din cap la sugestia celui mai tânăr.

     O oră mai târziu, cei doi au ajuns la plaja care era puțin ca departe de mall-ul în care se aflau băieții. Jungkook știa că Jimin încă era afectat de cuvintele lui Jin așa că a decis să îl aducă aici pentru a-i îmbunătăți starea.

     Cei doi au ieșit din taxi. Vântul bătea tare din cauza valurilor puternice, dar calme.

     Soarele încă era pe cel, dar nu mai era atât de fierbinte, deci era temperatura perfectă pentru a petrece timpul acolo fără a transpira.

     -Cred că e locul perfect în care să te gândești și să îți înlături toate gândurile rele, a spus Jungkook cu grijă pentru a nu-l supăra pe băiat.

     Jimin privea cum valurile de lovesc unele peste altele.

     -Vrei să mergem pe plajă? a sugerat Jungkook și cel mai mare a dat din cap în semn de răspuns. 

     Au început să meargă pe plajă până au găsit un loc tăcut departe de ceilalți oameni și s-au așezat, privind peisajul din fața lor. 

     -Frumos, a spus Jungkook, privindu-l pe Jimin.

     Jimin s-a uitat la el înainte să privească iar spre plajă, fiind de acord în timp ce un zâmbet i-a apărut pe buze.

     -Nu.. mă refeream la tine, a spus Jungkook, ținându-l pe Jimin de mână. 

     Jimin a roșit în timp ce încerca să evite ochii celui mai tânăr.

     -Știu că sună siropos... dar Jimin.. chiar ești frumos.. chiar și fără voce.. tot ești o creatură frumoasă, a spus Jungkook, arătându-și dinții de iepuraș cu zâmbetul său larg.

     Băieții au rămas tăcuți pentru aproape două ore, furând priviri unul altuia din când în când, chiar dacă Jimin continua să plângă.

     A plâns pentru a treia oară și Jungkook continua să îi mângâie spatele, trasând cercuri pe spatele său până cel mai mare și-a scos telefonul ca să-i scrie lui Jungkook.

_____

Jiminie

Scuze...

că sunt o povară, Jungkook...

_____

     Jungkook s-a uitat puțin supărat la Jimin.

     -Povară? Dacă Jin a spus asta nu înseamnă că simt același lucru!... Jiminie.. dacă simțeam că ești o povară, nu m-aș mai fi obosit să te scot la o întâlnire sau să te impresionez cu cele mai mici lucruri.

     Jimin s-a uitat în jos, simțindu-se mulțumit, dar încă trist.

_____

Jiminie

Dar nu pot vorbi ca oamenii normali...

_____

     -Pentru numele lui Dumnezeu, îmi petrec timpul cu Taehyung, crezi că sunt normal? a întrebat Jungkook nesigur.

     Jimin a chicotit, privind în jos ca să își oprească un zâmbet.

     -Nu-l ascunde.... vreau să-l văd mai des, a spus Jungkook și i-a ridicat fața lui Jimin.

     -Pot să te întreb ceva? a întrebat Jungkook, simțindu-se anxios în timp ce cel mai scund se uita la el, vrând să continue. Ai încercat vreodată... să vorbești? a întrebat Jungkook și Jimin îl privea fix în ochi.

     Jimin a dat din cap, privind în jos.

     -Nu poți să scoți niciun sunet? Jimin a dat iar din cap la întrebarea lui Jungkook. Mă întrebam... cât de frumoasă ar suna vocea ta dacă ai vorbi vreodată. Jimin s-a uitat la chipul serios al lui Jungkook și obrajii i s-au înroșit din cauza cuvintelor.

     -Jiminie.. probabil par doritor, a spus Jungkook brusc. Dar ești mai mult decât destul pentru mine... vocea ta nu te definește. Atâta timp cât nu vei uita iubirea ta pentru mine, nu îmi pasă de nimic altceva, a spus Jungkook și și-a încolăcit brațul în jurul umerilor lui Jimin care stătea în stânga sa, trăgându-l aproape de el. 

     -Să mă accepți așa cum sunt e tot ce am nevoie de la tine pe lângă iubirea ta, a spus Jungkook, apropiindu-se de fața lui Jimin.

     Jimin se uita la buzele băiatului în timp ce acesta vorbea.

     -Pare că ești atent la buzele mele... a spus Jungkook, făcându-l pe Jimin să-și întoarcă fața.

     -Tsk, nu, a spus Jungkook, întorcându-i iar fața spre el. 

     -Pari interesat, a zâmbit Jungkook. Lasă-mă să își arăt cât de interesant poate fi, a rânjit Jungkook în timp ce a plasat un sărut pe buzele celui mai mare, mișcându-și încet buzele peste ale sale. Dar nu a primit aproape nimic în răspuns din cauza lipsei de experiență, lucru care l-a făcut cumva fericit pe Jungkook pentru că el era cel care-l va învăța.

     -Acum... a murmurat Jungkook pe buzele celui mai mare. Ești al meu.. frumusețea mea mută.