Muzica fără sunet

41

Autor Pov.

     Jungkook stătea întins pe patul celui mai mare în timp ce Jimin era urcat peste el.

     Jungkook râdea în timp ce cel mai mare era peste el.

     -Chiar îți place să fii lipicios cu mine. Jimin a dat din cap, începând încet să suspine. 

     Jungkook nu era conștient că Jimin plângea până când a simțit cum corpul i se mișcă în sus și-n jos.

     -Babe, de ce plângi? Jimin și-a scuturat capul drept răspuns pentru cel mai tânăr.

     -Minți? a întrebat Jungkook și băiatul a dat din cap, făcându-l să chicotească în timp ce băiatul încă era peste el.

     Jimin l-a îmbrățișat pe cel mai tânăr strâns, lacrimile curgându-i pe gâtul său expus.

     -Nu mai plânge, sunt aici, nu-i așa? a întrebat Jungkook, făcându-l pe băiat să se uite la el. Ce zici să-mi aduc lucrurile înapoi? Jimin s-a ridicat, încălecând talia lui în timp ce dădea din cap în mod repetat, un zâmbet apărându-i pe față. Obrajii îi erau plini de lacrimi curgând.

     -Prima dată, să uscăm aceste lacrimi, a spus Jungkook pe un ton dulce, ștergând lacrimile de pe obrajii rozalii a-i iubitului său. 

     Cei doi băieți s-au întors la casa lui Jungkook ca să își ia lucrurile înapoi. În mod surprinzător, era vorba doar de haine, de parcă știa că se va întoarce.

     -De ce te întorci? Ca să te dea afară iar?o voce familiară, dar enervantă, a spus din spatele său.

     -Nu m-a dat afară și e mai bine să stau cu el decât să stau cu tine, i-a spus Jungkook mamei sale.

     -În fine, nu știu ce am făcut ca să merit să am un fiu și un soț gay. Jungkook a pufnit la vorbele mamei sale. 

     -Oricum, plecăm, a spus Jungkook, trăgându-l pe Jimin afară din casă.

     -Să lăsăm astea acasă și să mergem la o întâlnire? a spus Jungkook, zâmbindu-i lui Jimin.

     Cel mai mare doar a dat din cap, agățându-se de brațul lui Jungkook, fericit să petreacă iar timp doar cu Jungkook.

     Cei doi au ajuns la destinația sa după ce Jungkook și-a lăsat bagajele la apartamentul lui Jim- apartamentul lor.

     -Ai fost vreodată la un parc cu trambuline? a întrebat Jungkook și cel mai mare și-a scuturat capul.

     -Minți! E prima dată? a întrebat Jungkook șocat, dar și fericit că prima dată va fi cu el.

     Jimin s-a bosumflat pentru că nu-i plăcea că Jungkook credea că minte, doar că Jungkook a fost șocat din moment ce toți au fost măcar o dată la un parc cu trambuline.

     -Haide, să mergem, a spus Jungkook, luându-l pe Jimin de talie. Bosumflarea lui Jimin a devenit un zâmbet în timp ce-l urma pe băiatul mai tânăr.

     Prima dată Jimin a fost puțin speriat, dar Jungkook încerca să îl ajute să se calmeze. Însă acesta îl căuta pe Jungkook de fiecare dată când i se dădea drumul.

     -Jimin, sari! a spus Jungkook râzând.

     Jimin era puțin speriat, dar a încercat să urmeze instrucțiunile celui mai tânăr.

     Brusc Jimin s-a simțit mai încrezător și a început să sară mai mult. Jungkook a zâmbit și a mers aproape de Jimin, încercând să îl țină de mâini în timp ce săreau împreună.

     Jimin a observat și a apucat mâna pierdută a iubitului său care încerca mereu să ajungă la el, eșuând de fiecare dată. Îl făcea să fie trist, însă bosumflarea i-a fost înlocuită cu zâmbetul său de iepuraș când a simțit strânsoarea lui Jimin.

     Jimin a căzut și Jungkook s-a îngrijorat. A fugit-sărit spre el și a verificat dacă e bine.

     -Te-ai rănit? Hai să mergem. Jungkook s-a ridicat și a încercat să îl ajute pe Jimin, dar a căzut peste el.

     -M-ai tras intenționat? l-a tachinat Jungkook pe cel mai mar care ți-a scuturat capul.

     -Îți e așa dor de mine încât nu vrei să mă lași să plec? Jimin a rămas nemișcat pentru câteva secunde înainte să dea din cap. 

     Obrajii lui Jungkook s-au înroșit când Jimin l-a luat pe nepregătite și l-a răsucit înainte să se urce peste el.

     -Jimin, nu mai fi obraznic, a spus Jungkook și s-a ridicat. Cel puțin nu în public, a adăugat el, șoptindu-i în ureche.

     Jimin a înghețat pentru câteva secunde înainte să îl împingă pe Jungkook, ridicându-se și lăsându-l singur pe băiatul mai tânăr care stătea întins. 

     -Scuzați-mă, domnule, nu aveți voie să stați întins aici. Un angajat s-a apropiat de Jungkook.

     -Da, scuze, am căzut. Jungkook s-a plecat și a plecat după Jimin, încercând să îl ajungă din urmă cât mai repede.

     -Jimin! a spus Jungkook luându-l pe băiat de mâini. De ce pleci? Am făcut ceva? Jimin și-a scuturat capul, încercând să evite contactul vizual cu Jungkook.

     -Atunci de ce? a întrebat Jungkook. Jimin s-a uitat în sus la el, fără a putea răspunde.

     Cel mai tânăr a realizat că telefonul lui Jimin era în vestiar. 

     -Ce zici să plecăm? Putem vorbi după, a întrebat Jungkook, întinzându-se să-l ia pe Jimin de mână.

     Jimin a ezitat, dar a luat mâna lui Jungkook. Cei doi au mers să își ia lucrurile înainte să plece.