Muzica fără sunet

42

Autor Pov.

     Jimin și Jungkook au ajuns la apartamentul pe care-l împărțeau. Cel mai mare a intrat repede, lăsându-l pe cel mai tânăr confuz în urma sa.

     -Jimin, poți să-mi spui care-i problema? a spus Jungkook, uitându-se la ceas. E abia 7:30 și plănuiam să te duc undeva, dar m-ai lăsat brusc acolo, a adăugat el puțin supărat. 

     Jimin se juca cu degetele, încercând să evite ochii lui Jungkook.

     -Jimin? l-a chemat Jungkook, simțindu-se puțin îngrijorat.

     Jimin a oftat puternic înainte să își scoată telefonul și să-i scrie o scuză lui Jungkook.

__

Mochi

Nu îți place cine sunt

Voiam să mă schimb pentru tine

Dar îl urăști pe noul eu

__

     -Urăsc? Cine a spus asta? a întrebat Jungkook puțin șocat

__

Mochi

Ai spus că sunt obraznic...

Și ar trebui să n-o mai fac în public

__

     Jungkook a citit mesajele și a zâmbit.

     -Nu am spus asta pentru că te urăsc. Doar că nu mai am încredere în mine în jurul tău.

     Jimin  și-a ridicat confuz privirea, dar Jungkook știa că vrea să întrebe "de ce?".

     -Îmi e frică de faptul că am început să te doresc și într-un mod sexual. Nu doar lucrurile normale pe care le face, ci mai mult... a spus Jungkook luând fața lui Jimin în palme.

     Jimin s-a uitat în ochii lui Jungkook pentru câteva secunde înainte să îi scrie iar.

__

Mochi

Atunci fă-o...

Doar nu mă da la o parte

Nu pot suporta să fii departe de mine

__

     O lacrimă i-a căzut din ochi lui Jimin când Jungkook a citit mesajul. Pentru un anumit motiv, a simțit un ghem în stomac din cauza stresului. Niciodată nu s-a gândit că Jimin îl va lăsa s-o facă.

     -Serios? Ești sigur, Jimin? a întrebat Jungkook și Jimin a dat din cap.

     -Dacă primesc permisiunea ta, o fac astăzi! l-a amenințat Jungkook pe un ton jucăuș.

     Jimin a zâmbit și a dat din cap înainte să îl îmbrățișeze pe băiat.

     -Așteaptă aici, a spus cel mai tânăr și l-a împins pe Jimin. Și-a luat jacheta și a părăsit apartamentul fugind. 

     Jimin era șocat și confuz de ce Jungkook a plecat în grabă de parcă avea nevoie de ceva. Jimin s-a încruntat, dar a decis că e mai bine să plece și să pregătească cina în timp ce-l așteaptă pe cel mai tânăr să se întoarcă acasă.

     Jungkook a ajuns la cel mai apropiat magazin și a cumpărat câteva lumânări și alte lucruri cu care să decoreze camera. Chiar dacă a primit permisiunea, voia să facă un efort ca totul să fie special pentru băiatul virgin, fie și în ultimul minut.

     Jungkook a fugit peste tot și a terminat cumpărăturile într-o oră. Din fericire, apartamentul lui Jimin era aproape de un centru cu magazine.

     A deschis ușa, căutându-l pe Jimin. Când a simțit mirosul mâncării, și-a dat seama unde era cel mai mare așa că a decis să fugă în cameră și să o încuie. Jimin era confuz și doar s-a holbat la ușa bucătăriei, întrebându-se de ce Jungkook fugea așa.

     15 minute mai târziu Jimin a mers spre dormitorul lor, bătând blând la ușă. 

     -Doar un minut, Jimin! Așteaptă-mă și o să vin în câteva minute, a strigat Jungkook, continuând să mute lucruri de care Jimin nu era prea sigur.

     Jimin a privit în pământ, simțindu-se dezamăgit într-un fel înainte să meargă în sufragerie să se uite la TV în timp ce-l aștepta pe Jungkook să vină să mănânce.

     Aproape 10 minute mai târziu Jungkook s-a decis să i se alăture băiatului încruntat. 

     -Ce s-a întâmplat, Jimin? a întrebat Jungkook și s-a așezat.

     Jimin s-a uitat la el și și-a scuturat capul înainte să țină bețișoarele.

     -Scuze că am fugit și te-am evitat. Doar că a trebuit să pregătesc totul în ultimul timp și am făcut totul ca să te surprind după cină, bine? a întrebat Jungkook cu ochi rugători.

     Încruntătura lui Jimin s-a schimbat încet într-un zâmbet când a auzit motivul lui Jungkook. Înseamnă că nu era vina sa și că nu i-a făcut nimic rău băiatului.

     Jungkook a zâmbit.

     -Să mâncăm, bine? Jimin a dat din cap și zâmbetul nu-i părăsea niciodată fața, deși nu era sigur de ce-l aștepta înăuntru... și chiar mai rău, ce fel de bestie se va dezlănțui diseară. 

N/T: Presupun că știți la ce să vă așteptați.