Autor Pov.
Cei doi băieți au ajuns aproape de apartamentul lui Jimin, ținându-se de mână tot drumul.
-Ugh, suntem aici, a oftat Jungkook, nu prea fericit că au ajuns deja.
Jimin a dat din cap, întorcându-se ca să se uite la fața lui Jungkook.
-Scuze că nu pot sta peste noapte, a spus Jungkook, o încruntătură fiind vizibilă pe fața sa.
Jimin a dat din cap, deși nu-i plăcea ideea de a sta singur.
Jungkook a observat expresia tristă a lui Jimin, făcându-l să-l tragă pe cel mai scund într-o îmbrățișare strânsă înainte ă plece.
-În regulă, pleacă pentru a putea să plec și eu, a zâmbit slab Jungkook, dar Jimin l-a îmbrățișat, scuturându-și capul.
-Jimin, trebuie. Tata va fi diseară acasă deci nu pot sta peste noapte, a spus Jungkook, trăgându-se din îmbrățișare.
Jimin s-a bosumflat, uitându-se la Jungkook cu ochi rugători.
-Știu, Jiminie, chiar și eu aș fi trist dacă n-aș putea să îmi petrec timpul cu cineva fierbinte ca mine, a spus Jungkook, reprimându-și zâmbetul care s-a întors într-o încruntătură când Jimin și-a dat o palmă înainte să îl lase singur în urmă.
-Yah! Glumeam. Jungkook l-a îmbrățișat pe Jimin pe la spate râzând.
Jimin a zâmbit larg, ținând mâinile lui Jungkook care îi înconjurat talia.
-Acum du-te, chiar trebuie să plec, Chimy, a șoptit Jungkook către Jimin care nu prea era fericit să-l lase.
Jimin a dat din cap înainte ca cel mai tânăr să-i dea drumul.
Jimin i-a făcut cu mâna celui mai tânăr înainte să intre ca acesta să se întoarcă acasă în loc să stea în vremea rece, așteptându-l.
__
Jungkook a ajuns acasă la 23:27 și părinții săi încă erau treji.
-În sfârșit au decis să te întorci acasă? a întrebat doamna Jeon puțin nervoasă.
-Nu că ți-ar păsa, a murmurat Jungkook, trecând pe lângă ea. Dar acesta lucru de a rămas neobservat de ea.
-Dacă ai fi fost ca fratele tău, atunci poate mi-ar fi păsat, a scos ea înainte să îl lase singur. Schimbă-te și întoarce-te. Tatăl tău vrea să vă vadă pe amândoi, a adăugat ea înainte să intre în sufragerie.
Jungkook a mers în camera sa ca să facă un duș înainte să coboare scările să-și întâlnească tatăl.
-Întârziat! Ca de obicei, a afirmat domnul Jeon, nu prea amuzat de întârzierea lui Jungkook.
Doamna Jeon și fratele său se uita la el în timp ce acesta își cerea scuze înainte să se așeze pe scaunul gol.
-În fine, ce mai faceți voi doi? a întrebat domnul Jeon, uitându-se la cei doi.
-Sunt bine, tată, a spus Jungkeun cu un zâmbet pe față.
Jungkook și-a dat ochii peste cap înainte să expire.
-Și tu? l-a întrebat domnul Jeon pe Jungkook.
-Întrebi pentru că îți pasă sau pentru că sunt al doilea fiu al tău? a întrebat Jungkook cu un zâmbet fals.
YOU ARE READING
Muzica fără sunet
Fanfiction" Am vrut să te am... Dar am ajuns să fiu al tău" -Jjk Traducere în română a cărții "The voiceless melody" de "Ouishx