Pacatele lui Flavio Ricci

Un nou joc incepe

Perspectiva Dante

M-am asteptat ca ziua de vineri sa fie una linistita. Mai ales ca stiu ca primele cursuri din acest an ca student vor incepe peste cateva ore. In timp ce ma chinuiam sa trag de fermoarul intepenit, am auzit tipatul lui Lili din prag. Ma uit spre Deb, care intepeni la randul sau cu o cana de suc in mana dreapta.

-Lili? ingaima ea stins. Ca sa ne lungim gaturile din living, spre coridorul acum scaldat in lumina soarelui. Ma intorc si arunc o scurta privire spre ceas. Trecut de ora 9:30 am. In sfarsit, au sosit.

-Ce tot ai patit? o vad cum isi plimba mainile peste chipul unuia din baieti. Nu stiu care din baieti este acela. Doar cand vocea lui razbatu in final pana la noi am realizat cui ii apartine.

Charlie.

-Unde sunt ceilalti doi? Ce tot s-a intamplat! Spune-mi!

-Calmeza-te, Lili. Nu iti mai face atat de multe griji. Totu este bine. Totul va fi bine.

Ma uit spre Deb intrebator. Pare insa la fel de coplesita de situatie ca si mine.

-Se intampla des, astfel de incidente? o intreb atunci curios. Incerc pe cat de mult posibil sa nu ma uit cu interes catre ea. Reusesc oricum cu greu sa ascund roseata din obraji.

-Ai auzit vreodata de Liverpool? Acest oras are o mica istorie, la fel ca si el. Ai auzit probabil de ganguri si de grupuri de crima organizata.

-Exista astfel de grupuri? ingaim speriat. Si simt cum fiori reci ma trec pe sira spinarii.

-Nu de crima organizata,nu aici, cel putin. Dar, exista alte categorii. ingana ea scurt. Sunt mereu supravegheati, dar uneori se mai intampla incidente neplacute.

-Inteleg. Si ce fel de categorii? Droguri, nu?

-Astea sunt peste tot. Mai rau de-atat. Imi fac serios griji acum pentru Marcus. Am stiut mereu ca isi pune viata in pericol. Dar, acum sint din ce in ce mai sigura ca trebuie sa se opreasca. Inainte sa pateasca ceva.

Inghit in sec. Si ma uit in laturi. 

-Deci, stii.

-Toti stim, chiar daca el vrea mereu sa creada opusul. Ca nu avem habar de ce se intampla in oras.

-Inteleg. Incep sa pricep. Cred ca m-am prins. Are legatura cu sectele?

-Da, un grup sectar. Sa zicem. o vad cum ridica din umeri. Nu pot spune ca la noi nu sunt. Dar, nu m-am gandit ca pot sa aiba asa multa putere, aici. 

-Deci...intre cei ca Marcus si marea majoritate.

-Da, ai ghicit bine. Aici, cei ca Marcus in general sunt o minoritate.

-Inteleg. ma uit atunci in laturi si incerc sa nu ma las coplesit de informatii.

-Cand ai venit aici, de ce ai spus ca esti din Toscana? Daca ai trait mereu in America?

-Fiindca m-ati vazut drept un strain. Nu m-ati recunoscut ca pe unul din voi. 

-Imi pare rau, Dante. 

-De ce mereu suntem despartiti si impartiti pe categorii? De ce nu ne putem intelege in pace? 

-E mai greu, nu e usor sa accepti diversitatea.

-Nu e insa bine, nici sa fie totul la fel pretutindeni. Ochii ei gri ma fixara in final cu privirea.

-Ma tem ca Marcus va suferi foarte mult, daca nu se va opri curand.

-Asa de grav...

-Foarte frumos din partea voastra! Stati la taclale in timp ce altii mor. Minunata educatie. Deb, cum poti sa fii asa calma?! aparu atunci Lili in incapere, urmata de Charlie. Il ajut sa se aseze. Si il vad cum se uita urat spre mine.